Acuarelă

Stau întinsă drept pe glie

Și-aștept seara ce-o să vie,

Când un vânt ușor adie

Zboară puf de păpădie

Și un glas de ciocârlie

Cântă-n ton o rapsodie.

Doar bunica din ogradă

Pare a-ngâna în soaptă:

Te mai doare, fată dragă…

Doar ea poate să-nțeleagă

C-ai plecat în lumea largă

Și c-oftez dup-o dârloagă.

Iar în toiul liniștii

Nu-s cuvinte de-a rosti

Și nici chiar de a vesti

Doar prelinsul lacrimii,

Căci în rama inimii

Stă bunica ce voi fi.

Vin clipe când sufletul vrea să reverse lava lui fierbinte,
iar gândurile devin praf de stele ce se-așează-n cuvinte...