Romancier, povestitor, eseist şi dramaturg rus, Lev Tolstoi (sau Contele Lev Nicolaevici Tolstoi, rusă Лев Никола́евич Толсто́й s-a nascut la 28 august (stil nou)/9 septembrie 1828 (stil vechi), in Iasnaia Poliana, Imperiul Rus si a decadat la 7/20 noiembrie 1910, in Astapovo, Gubernia Reazan, Imperiul Rus.
Proza, dramaturgia şi scrierile sale autobiografice constituie o vastă frescă a Rusiei secolului al XIX-lea, în care reconstrucţia sociografică, meditaţia istorică şi analiza psihologică se combină exemplar cu reflecţia asupra unei lumi alternative ideale.
Lev Tolstoi s-a manifestat totodată ca reformator în domeniul educaţiei şi, spre sfârşitul vieţii, ca fervent comentator al învăţăturilor cristice.
Lev Tolstoi este considerat unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii. El este unul dintre scriitorii de seamă din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse (începută în 1820 cu primele opere ale lui Pușkin, și terminată în 1880 cu ultimele lucrări ale lui Dostoievski).
Operele sale Război și pace și Anna Karenina au avut o influență hotărâtoare asupra dezvoltării romanului mondial, iar credințele și ideile sale filosofice și estetice, propovăduite de-a lungul vieții prin celelalte opere, sunt reunite și cunoscute sub denumirea de „tolstoism”.
Creația sa epică se impune prin capacitatea de cuprindere, adâncimea viziunii, acuitatea observației sociale și psihologice, sentimentul tragicului și omenescului.
Lev Tolstoi s-a manifestat, totodată, și ca eseist, dramaturg și reformator în domeniul educației, calități care l-au consacrat drept unul dintre cei mai cunoscuți membri ai acestei vechi și aristocratice familii rusești.
Interpretările sale literare privind învățăturile etice ale lui Iisus Hristos l-au făcut să devină mai târziu, spre sfârșitul vieții sale, un fervent comentator al învățăturilor lui Hristos, în sensul lor social, pacifist și nemediat de vreo putere lumească. Ideile lui Lev Tolstoi despre rezistența nonviolentă, expusă în opere ca „Împărăția lui Dumnezeu este înăuntrul vostru”, vor avea un profund impact asupra unor personalități de referință din secolul al XX-lea, printre care Gandhi și Martin Luther King Jr.
Influența lui Lev Tolstoi
Lev Tolstoi, autorul reprezentativ pentru realismul rusesc, și-a păstrat până în zilele noastre un loc special în literatura universală, prin intermediul operelor sale „Anna Karenina” și „Război și pace”.
Pe de altă parte, pledoaria lui pentru non-violență l-a influențat pe Gandhi.
Faima scriitorului trece repede granițele Rusiei. I se traduc operele, i se dedică studii, articole, biografii.
În Occident opera sa este receptată ca un fel de antidot contra naturalismului francez.
- Prima scriere critică occidentală care-l popularizează este cartea lui M. de Vogué, „Romancierii ruși” (1885), care de altminteri a inaugurat o perspectivă în bună măsură falsă, de durată, asupra acestora.
- Mai târziu, Romain Rolland va apărea ca un adevărat discipol al lui Tolstoi.
- Marcel Proust, la un moment dat, îl situează deasupra lui Balzac.
- În Germania (ca și în Statele Unite), la popularizarea lui Tolstoi a contribuit mult renumitul critic danez Georg Brandes.
- Thomas Mann îi dedică un eseu, punându-l în paralelă cu Goethe.
- Cunoscut este și entuziastul eseu pe care i l-a dedicat Stefan Zweig.
- În lumea literaturii rusești care a dat naștere la nenumărate mari talente, Lev Tolstoi ocupă totuși un loc special. Prin comparație cu alți scriitori considerați „autori naționali” ai Rusiei precum Cehov sau Pușkin, Tolstoi pare a fi cu o treaptă mai sus. Chiar și un autor ca Dostoievski este cotat mai slab, prin alăturarea cu Tolstoi. Se spune că nu puțini sunt cei care afirmă că „Lev Tolstoi reprezintă întreaga Rusie”. De aceea, muzeul din Moscova dedicat scriitorului continuă să primească numeroși vizitatori. Împreună cu casa memorială a lui Tolstoi (cea în care scriitorul și-a petrecut mai mult de jumătate din viață), întreaga Iasnaia Poliana s-a transformat într-un muzeu care atrage publicul din întreaga lume.
- În Japonia, conform lui Teishimei Futaba, Tolstoi este bine primit de publicul japonez peste măsură de riguros datorită modului exhaustiv în care a contemplat problemele vieții umane, și asemenea unui autor japonez, a examinat cu stăruință o gamă largă de problematici. Influența lui Lev Tolstoi asupra literaturii japoneze a început pe când era încă în viață. În cercurile teatrale din Japonia, punerea în scenă a „Învierii” realizată de Hogetsu Shimamura și de Sumako Matsui l-a făcut cunoscut pe scriitorul rus. Dintre toți aceia care au fost influențați de Tolstoi în era Taisho, persoana care a depus cele mai mari eforturi să aplice filozofia lui a fost Saneatsu Mushakoji. Alături de Naoya Shiga și alții, a pus bazele revistei literare „Shirakaba” (Mesteacanul alb), care a servit drept scenă de lansare pentru creațiile sale literare. Fiind captivați de ideile filosofice ale lui Tolstoi, le-au interpretat prin prisma propriei gândiri creând „Atarshiki Mura” („Noul sat”), în care au început să trăiască o viață simplă.
- Tolstoi și-a petrecut perioada de asfințit a vieții ca filosof în era revoluției ruse, fără însă a o sprijini. Liderul revoluției, Lenin, a scris o teză scurtă intitulată „Lev Tolstoi ca oglindă a Revoluției Ruse”. La începutul tezei îi recunoaște meritele de mare artist ale lui Tolstoi și afirmă că scriitorul a evitat revoluția și tot el susține că pentru distrugerea regimului țarist trebuia folosită forța și, deci respingea filozofia non-violentă a scriitorului. Lenin este cel care a comandat transformarea casei lui Tolstoi din Moscova într-un muzeu, unde se găsesc în prezent materiale precum manuscrisul original al „Tinereții”.
- Mahatma Gandhi – Dacă Lenin a respins filozofia non-violentă, aceasta avea să înflorească pe meleaguri îndepărtate, în India. Protestul lui Tolstoi împotriva regimului rus care a oprimat țărănimea și a suprimat forțele revoluționare a fost auzit în întreaga lume, insuflând curaj activiștilor din rândul diferitelor popoare oprimate. Revoluționarii indieni au citit operele lui Lev Tolstoi și, ca răspuns la cererile acestora, el a scris „Scrisoare către un hindus”. În textul acesteia, susține: „Nu vă opuneți răului, dar nici nu participați în acțiunea răului…și nimeni nu va reuși să vă înlănțuiască”. Gandhi a fost profund mișcat la citirea acestor rânduri, și i-a transmis multe scrisori lui Tolstoi. I-a oferit, de asemenea, un exemplar al lucrării sale „Hind Swaraj” (Regulile casei indiene). Gandhi a organizat o rezistența non-violentă pe care a folosit-o pentru a cuceri independența Indiei.
- Posteritatea literară a lui Tolstoi poate fi urmărită la Proust sau James Joyce (în legătură cu tehnica monologului interior), la Maeterlinck sau R. M. Rilke (tema autoperfecționării morale și a umilinței), la R. Rolland (în modul cel mai clar), la Anatole France și B. Shaw (cărora Tolstoi le apare ca un scriitor ciudat), la Galsworthy și Th. Dreiser (parțial ca viziune asupra societății) sau – în domeniul teatrului și în primul rând prin drama „Puterea întunericului”.
Cei 12 Tolstoi
Tolstoi și soția sa au avut doisprezece copii. Ultimul copil, un fiu pe nume Ivan, s-a născut în același an cu primul lor nepot, pe când Tolstoi împlinise șaizeci de ani.
Dintre toți acești copii, niciunul nu a împărtășit idealurile filozofice și morale atât de dragi tatălui lor.
Primul fiul, Serghei, a devenit funcționar public, spre disperarea tatălui.
Al doilea, Ilia, în loc să muncească, și-a prăpădit timpul la vânătoare.
Lev, cel de-al treilea, a devenit scriitor, fără însă să aibă și talentul necesar pentru aceasta.
Al șaselea fiu a fost genul de om care ar fi împușcat un câine vagabond dacă s-ar fi aflat în piața publică.
Toți fiii și toate fiicele au fost copii bogați, crescuți în puf, care nu au pus niciodată la îndoială status quo-ul, și nici nu le-a trecut prin cap că nu este drept să exploateze țăranii care le munceau pământul.
Deja în 1892, toți copiii lui Tolstoi se răspândiseră în lume, cu excepția celei de-a doua fiice, Maria.
Ulterior căsătoriei, și aceasta din urmă a părăsit căminul părintesc.
Înconjurat de haos, singura ființă care putea ajunge la sufletul lui Tolstoi era cea de-a treia fiică, Alexandra.
Așteptând acasă întoarcerea copiilor săi, pe care de altfel nu i-a înțeles niciodată, Tolstoi a decis să-i primească înapoi cu brațele deschise.
Opera literară
„Literele compun cuvintele, cuvintele compun frazele: dar sentimentele cum să le exprimi? Cum să transmiți în mod nemijlocit altora propriile tale impresii!”
—L. N. Tolstoi – Din jurnalul său
Într-adevăr, operele lui Tolstoi – una din culmile cele mai înalte ale realismului mondial – nu sunt doar rezultate ale observației obiective, ci transmit mai ales experiențe proprii, prin acele multe situații reprezentate în opere și trăite personal de autor, prin personaje inspirate de membri ai familiei sale, de pildă, sau altele care îi exprimă măcar parțial ideile, sentimentele, ori un fragment din viața sa personală (Olenin din „Cazacii”, Levin din „Anna Karenina”, Andrei și Pierre, din „Război și pace”).
Aspectele materiale exterioare îl interesează foarte puțin, cele etnografice sau pitorești aproape deloc. Ceea ce primează la Tolstoi este experiența personală și studiul psihologic.
Este chiar cazul primelor sale povestiri („Copilăria”, „Adolescența”, „Tinerețea”; „Diminețile unui moșier” etc.): este observat, într-adevăr, detaliul realist semnificativ, dar este insistent transcrisă și poezia amintirilor, sau este relatată experiența socială încercată de scriitor pe moșia sa. În Caucaz, pătruns profund de farmecul naturii (plasticitatea descrierilor de natură prevalează în această primă fază a creației tolstoiene), al vieții simple și al oamenilor săi – factori care produc asupra sa efectul unei regenerări spirituale – Tolstoi creează figura (un alter-ego al său) protagonistului din povestirea „Cazacii”. O serie de alte povestiri vor fi parcă ilustrări ale ideii rousseauiste despre superioritatea omului natural asupra omului produs al civilizației citadine.
Între 1863 și 1877, Tolstoi a scris cele două mari capodopere, „Război și pace” (1869) și „Anna Karenina” (1877). Prima redă evenimentele din timpul invaziei lui Napoleon văzută prin prisma destinului câtorva familii rusești și în special prin ochii a două personaje, prințul Andrei Bolkonski și Pierre Bezuhov, care încearcă să descopere sensul vieții. Cea de-a doua, reprezentând una dintre cele mai mărețe povești de dragoste din literatura mondială, ilustrează iubirea adulteră a Annei Karenina și a contelui Alexei Vronski care duce la distrugerea Annei, ca urmare a refuzului acesteia de a se conforma valorilor ipocrite ale moralei clasei superioare. În paralel cu tragedia Annei, Levin încearcă să descopere o alternativă a vieții sociale pe care o întrezărește în viața casnică, alături de țăranii de pe moșia sa.
Bibliografie selectivă:
Romane:
- Război şi pace (1865-1869),
- Anna Karenina (1873-1877),
- Învierea (1899).
Nuvele şi povestiri:
- Amintiri din Sevastopol (1855-1856),
- Trei morţi (1859),
- Cazacii (1863),
- Prizonierul din Caucaz (1872),
- Moartea lui Ivan Ilici (1884-1886),
- Ivan Prostul (1886),
- Sonata Kreutzer (1889-1891),
- Stăpân şi slugă (1895),
- Cuponul fals (1911; scris în perioada 1896-1904),
- Hagi Murad (1912; scris în perioada 1902-1904).
Teatru:
- Puterea întunericului (1887),
- Cadavrul viu (1911; scris în 1900).
Scrieri filozofice:
- Religia mea (1883),
- Împărăţia lui Dumnezeu este cu tine (1894),
- Ce este arta? (1897),
- Calendarul înţelepciunii (1910).
- Despre Dumnezeu si om
Scrieri autobiografice:
- Copilăria (1852);
- Adolescenţa (1854);
- Tinereţea (1856).
Doresti sa primesti direct in inbox ultimele articole postate, fara sa mai pierzi timp ca sa le cauti? Aboneaza-te la Newsletter! Carti, noutati editoriale, sfaturi pentru cititori si scriitori, promotii limitate… toate sunt menite sa iti infrumuseteze viata.
- Pavel Corut – Romane Autobiografice [5/5 ] - 15 iulie 2022
- Pavel Corut – Romane de Dragoste si Poezii [4/5 ] - 8 iulie 2022
- Pavel Corut – Seria Arta Succesului [3/5 ] - 1 iulie 2022
- Pavel Corut – Seria Octogonul [2/5 ] - 24 iunie 2022
- Pavel Corut – Viata si opera literara [1/5 ] - 18 iunie 2022
- Expoziție de Carte veche la MNLR - 20 mai 2022
- Vorbim despre învățătura și practica Dzogchen - 12 mai 2022
- Secrete de Scriitor: Eva Anca Hamza - 20 aprilie 2022
- Lansare de carte – Actorie sau magie - 8 aprilie 2022
- Eveniment – Muzeul National al Literaturii Romane - 1 aprilie 2022