Cătare deșartă

Pictură de Dan Lambrino

Îndepărtez frunzele uscate ale amintirilor ce încă mai dor.
Pare senin la mine în suflet și totuși ceva nu ma lasă să zbor.
Îngân un refren trist, o incantare ce cheamă din zare un nor.
Vârtej se ridică în rotirea amplă a aripilor unui cocor.

Nu pot să măsor neputința ce stă să erupă din piept
Dar chiar și-n aceasta cătare deșartă destinul îmi pare nedrept
Mi-s pașii nesiguri și nu știu nici dacă și nici încotro să-i îndrept
Se naște un clocot în mine, mi-e dor și nu pot să mai stau și s-aștept.

Cuvinte nespuse de ani se zbat să iasă din strâmta-nchisoare,

Iar gândul te cheamă … Stau tristă. Mi-e dor și mă doare….

RashMi