Cum învățăm să scriem caligrafic? Sfaturi de la specialiști
Cum învățăm să scriem caligrafic?
Sfaturi de la specialiști
Pentru a învăța cum se cuvine caligrafia, vom începe prin a studia mecanica scrisului – poziționarea, spațierea, forma și fluiditatea construcției literelor.
Desigur, caligrafia cere multă răbdare, calm și concentrare, pe lângă tehnicile de scriere, căci această disciplină, este în primul rând, o artă.
Învățarea acestei arte nu este foarte dificilă, dar necesită multă răbdare și practică, perseverență, calm și un interes mereu viu pentru această pasiune.
Vickie Ferguson, profesoară de caligrafie, ne recomandă următoarele sfaturi ajutătoare.
– Este important să fim calmi și relaxați când scriem;
– Timpul rezervat caligrafiei nu trebuie întrerupt de alte activități sau persoane;
– Vom practica într-o cameră liniștită, unde ne putem concentra în liniște, fără a ne fi distrasă atenția;
– Trebuie să luăm în considerare calitatea stiloului, a peniței și a hârtiei pe care scriem;
– Vom alege stiloul pe care îl simțim cel mai confortabil în mână, atunci când scriem;
– Când construim literele, este important să ne concentrăm la fiecare trăsătură din condei;
– Nu putem imita literele alfabetului doar vizual, ci este indicat să urmăm instrucțiunile de construire a literelor, date de autor și să desenăm litera pas cu pas;
– Pentru a ne dezvolta abilitatea de a scrie caligrafic, trebuie să exersăm în fiecare zi, și de fiecare dată să ne implicăm 100% în ceea ce facem;
– Nu trebuie să forțăm scrisul, căci aceasta trebuie să fie fluid, natural, iar poziția mâinii și unghiul făcut de stilou cu foaia de hârtie nu trebuie să fie forțate;
Caligrafia este, într-adevăr, o activitate de finețe și răbdare, însă trebuie să exersăm cu încredere în reușita noastră și, deși doar prin forțele proprii putem reuși, este esențial să
urmăm sfaturile experților și feedback-ul constructiv oferit de aceștia.
Sfaturi esențiale pentru îmbunătățirea
scrisului de mână
Se spune că, scriind cu un stiloul cu cerneală, vom învăța să scriem mai frumos în cel mai scurt timp, și că, la polul opus, pixul ne urâțește scrisul.
Așa să fie oare?
Nu puțini sunt cei care au apelat la un stiloul cu cerneală în speranța că-și vor îmbunătăți stilul de scris.
Și totuși, după multă exersare, rezultatele se lasă așteptate, căci, de regulă, o persoană cu un scris dezordonat, cu litere inegale și încâlcite, va scrie la fel și cu un stilou cu cerneală.
Ce trebuie făcut în acest caz?
Specialiștii spun că în cele mai multe cazuri, pentru a învăța să scriem frumos, o persoană trebuie să-și corecteze poziția mâini, a degetelor și să folosească alți mușchi ai mâinii.
1. Scriem cu degetele sau cu toată mâna?
Persoanele care au întotdeauna probleme cu scrisul, de regulă scriu mișcându-și doar degetele, desenând fiecare literă, în timp ce restul mâinii rămâne nemișcată, lipită de
suprafața de lucru.
Astfel, dacă scriem cu degetele, avem tendința de a lăsa întreaga greutate a mâinii pe foaia de hârtie și de a mișca doar degetele în timpul scrierii.
Această postură ne obligă să mutăm în repetate rânduri mâna pe foaie.
Persoanele cărora le vine ușor să scrie au o tehnică diferită de a scrie – își sprijină ușor mâna pe pagină și, în timp ce scriu, mișcă antebrațul și umărul.
Scrisul acestor persoane este fluent, relaxat, lejer, căci nu desenează literele mișcându-și doar degetele, ci își folosesc întreaga mână, degetele având doar rolul de a ghida mișcările stiloului.
Iată un exercițiu util care ne poate ajuta să ne determinăm tipul de scriere:
Ne așezăm la birou și scriem un paragraf. Nu contează ce. Este important să conștientizăm mușchii pe care îi încordăm atunci când scriem. Desenăm fiecare literă cu degetele? Ridicăm des mâna de pe foaie pe măsură ce scriem? Literele sunt inestetice și greu de descifrat? Ne mișcăm antebrațul sau este în permanență fix, lipit de masă? Dacă ne-am obișnuit să scriem cu degetele, nu este o tragedie. În schimb, scriem încet și, după o perioadă lungă de scris, ne doare mâna foarte tare. Pentru a ne re-antrena mâna să scrie, trebuie să avem multă răbdare și determinare.
2. Cum ne re-antrenăm mâna să scriem corect?
În primul rând trebuie să ne dezobișnuim să scriem doar cu degetele, desenând fiecare literă.
Problema nu o constituie poziția în sine, ci obișnuința noastră, automatismul de a scrie astfel.
Ne va fi la început să conștientizăm felul în care scriem, dar, în timp, vom începe să fim atenți la mușchii care lucrează și la mișcarea degetelor și a antebrațului.
3. Cum ținem corect stiloul în mână?
Cei mai mulți dintre noi ținem stiloul între degetul mare și arătător, sprijinindu-l pe degetul mijlociu.
Această poziție este mai avantajoasă decat dacă ținem stiloul între degetul mare, arătător și degetul mijlociu, sprijinindu-l pe inelar.
A doua poziție nu este neapărat mai proastă, însă este ceva mai greoaie decât prima, care oferă mai multă lejeritate și relaxării mâinii, în timpul scrisului.
Indiferent de postură, degetele rămase libere vor sta libere, ușor încovoiate, oferind sprijin mâinii.
În scrisul de mână, de zi cu zi, poziția stiloului în mână nu este atât de importantă ca în caligrafie.
Astfel, vom continua să ținem stiloul între degete așa cum ne-am obișnuit, dacă poziția de scris este comodă – în caz contrar, vom încerca să ținem stiloul în mână într-un mod diferit.
Important este să avem o poziție confortabilă a degetelor, să menținem stiloul în echilibru și să nu tensionăm mâna.
Punctele de sprijin ale mâinii pe foaie trebuie să fie muchia palmei și a podului palmei, și degetele de sprijin (degetul mic și inelarul).
Vom ține ușor stiloul între degete, fără a-l strânge tare.
Drept exercițiu, ne putem imagina că carcasa de plastic a stiloului este moale, din cauciuc și că, strângând-o prea tare între degete, vom păta pagina cu cerneală.
4. Care este poziția corectă în timpul scrisului?
Cărțile clasice de caligrafie ne recomandă să scriem pe suprafețe înclinate la 45 grade, dar o astfel de poziție este incomodată pentru cei mai mulți dintre noi.
Putem exersa la fel de bine pe o suprafață plană, situată aproximativ la nivelul taliei, având în permanență grijă să ținem spatele drept, dar nu țeapăn.
Nu trebuie să ne aplecăm deasupra foii de scris, iar suprafața de scris pe care exersăm trebuie să fie destul de mare pentru a oferi sprijin și libertate de mișcare mâinii cu care scriem.
Pe măsură ce scriem și ne îndreptăm către capătul inferior al paginii, poziția de scriere devine incomodă și, în loc să ne ajustăm poziția mâinii în funcție de pagină, vom ridica foaia până la nivelul nostru de confort.
5. Ce mușchi lucrează atunci când scriem în poziția corectă?
După cum probabil ați dedus până acum, „mușchii corecți” nu sunt cei din degete.
În timpul scrierii, trebuie să folosim deltoidul (mușchiul aflat la încheietura umărului) și mușchii antebrațului.
Aceste grupe musculare mari sunt capabile să coordoneze mișcări fine și exacte ( în ciuda aparențelor), obosesc mult mai greu decât degetele, iar scrisul devine fluid, echilibrat în pagină și uniform.
Deși am fost învățați să credem că doar mușchii mici execută mușcări de precizie, pe măsură ce ne antrenăm deltoidul scriind, vom fi plăcut surprinși de ușurința și de lejeritatea căpătate în timpul scrisului.
Pentru a simți mușchii corespunzători lucrând și pentru a învăța să îi folosim cum trebuie, putem începe prin a forma litere în aer, pe o tablă imaginară din fața noastră, cu mâna îndoită din cot, exact așa cum scriam cu creta pe tablă la școală.
Vom scrie mare, desenând litere mari, ample, în aer și vom mișca mâna doar din umăr, în timp ce antebrațul, încheietura mâinii și degetele rămân fixe, în poziția clasică de scris.
Pe măsură ce exersăm, vom simți lucrând umărul, mâna, pieptul și câțiva mușchi ai spatelui și este important să îi simțim lucrând și atunci când scriem pe foaia de hârtie.
Dacă însă nu putem izola mișcarea mușchiului deltoid, putem face astfel: ridicăm mâna în aer, o ținem relaxată și începem să o rotim în cercuri largi.
Mușchiul principal care face această mișcare posibilă și pe care îl vom simți arzând după câteva exersări este mușchiul umărului – deltoidul.
Trebuie să exersăm scrisul în aer până când mișcarea ni se va părea naturală și ne vom obișnui să folosim mușchii antebrațului și deltoidul.
Pe măsură ce exercițiul devine comod, putem să reducem dimensiunea literelor desenate în aer.
Putem exersa și pe un perete, desenând literele cu capătul unei crenguțe sau a unui creion lung.
Vom ține creionul între degete exact ca un stilou, dar nu vom apropia degetele de perete, păstrând o distanță de cel puțin 10 cm.
Important este să simțim mușchii care lucrează în timpul mișcării, nu aspectul literelor pe care le creionăm, și, atunci când scriem pe hârtie, să încercăm să mișcăm la fel brațul, din umăr, permițând acelorași mușchi să lucreze.
Poate vom simți impulsul de a ne sprijini mâna pe perete sau pe tablă, pentru a desena literele cu degetele, după vechile deprinderi.
Trebuie doar să conștientizăm această tendință și să o corectăm.
Rețineți! În timpul scrierii, degetele se mișcă cât mai puțin, în timp ce antebrațul ghidează stiloul, iar deltoidul susține toată mișcarea.
După ce ne-am antrenat suficient mușchii, putem începe să scriem pe hârtie, ținând stiloul lejer între degete.
Vom schița pentru început, pe hârtie, X-uri, liniuțe drepte și oblice, 0000-uri și spirale.
Este important să nu desenăm aceste simboluri cu degetele, ci să mișcăm întreaga mână – antebrațul și umărul, exact cum am exersat în aer.
Inițial, liniuțele, cercurile și buclele vor fi inegale.
După mult exercițiu însă, vom reuși să le schițăm uniform în pagină, căci acesta este obiectivul nostru – un scris uniform, cu spații egale între litere, cercuri, liniuțe și spirale.
Această etapă de învățare poate fi descurajantă, căci, la primele exersări, simbolurile schițate pe pagină vor fi prea mici, prea mari, inegale, tremurate și inestetice.
Putem scrie pe caiete special liniate – caietele clasice pe care învățam în clasa I să scriem – căci liniile ne vor ghida mult mai ușor scrisul decât o pagină albă, goală, de hârtie.
Scriind pe caiete liniate, ne vom disciplina stilul de scriere și, deși evoluția va părea greoaie pentru nerăbdători, rezultatele vor apărea în timp și, dacă învățăm să folosim mușchii corespunzători, noțiunile învățate ne vor fi utile toată viața.
***
CLICK pe Carte daca doresti sa aflimai multe detalii! Eu am achizitionat-o deja 🙂
***
NOTA: Textul de mai sus nu-mi apartine… dar m-a inspirat. Desi am cautat sa ma dumiresc care este autorul… tot ce am reusit a fost sa aflu ca „un anonim” l-a postat. Cand, unde, cum… probabil ca se pierde in negura vremurilor 🙂 . Dar, daca se intampla cumva ca TU sa cunosti autorul, si daca ai bunavointa sa ma anunti si pe mine… cu mare drag completez articolul si ii dau credit.
Doresti sa primesti direct in inbox ultimele articole postate, fara sa mai pierzi timp ca sa le cauti? Aboneaza-te la Newsletter! Carti, noutati editoriale, sfaturi pentru cititori si scriitori, promotii limitate… toate sunt menite sa iti infrumuseteze viata.
- Pavel Corut – Romane Autobiografice [5/5 ] - 15 iulie 2022
- Pavel Corut – Romane de Dragoste si Poezii [4/5 ] - 8 iulie 2022
- Pavel Corut – Seria Arta Succesului [3/5 ] - 1 iulie 2022
- Pavel Corut – Seria Octogonul [2/5 ] - 24 iunie 2022
- Pavel Corut – Viata si opera literara [1/5 ] - 18 iunie 2022
- Expoziție de Carte veche la MNLR - 20 mai 2022
- Vorbim despre învățătura și practica Dzogchen - 12 mai 2022
- Secrete de Scriitor: Eva Anca Hamza - 20 aprilie 2022
- Lansare de carte – Actorie sau magie - 8 aprilie 2022
- Eveniment – Muzeul National al Literaturii Romane - 1 aprilie 2022
Ce-am făcut? Parcă am intrat într-o bibliotecă, unde mă rătăcesc în timp și spațiu, sau cum se mai zice „mă uită Dumnezeu”. Deși cu expresia asta nu prea aș fi de acord pentru că citind mă simt foarte aproape de divin, cresc spiritual, doar întind brațele gândului și pot atinge bolta cerească.
Am pășit de fapt într-un castel! Deschid sală după sală și dau de alte și alte comori. Ce voi face de acum înainte? Curiozității mele îi e foame să afle tot. Tot? Un cuvânt scurt cu înțeles mare și care mă face să zâmbesc. Am nevoie de muuuuuuuuuult timp. Un zâmbet am schițat și când am citit acel „gata” din josul prezentării. Gata spui când te așezi să te odihnești. Tu pari să nu o faci niciodată…
Felicitări!
Asa este, cine scrie urât cu pixul, tot urât va scrie și cu stiloul, doar că această artă, caligrafia, se învață în școala primară, sper că și acum este obiect de studiu pentru cei mici. Și altfel ți se formează scrisul dacă începi să scrii frumos atunci când deprinzi scrisul de mână. După aceea, când scrisul ți s-a format deja, e cam târziu pentru caligrafie. Da, așa ni se spunea și nouă la școala primară, să nu scriem cu pixul și dna învățătoare nu ne dădea voie să scriem decât cu stilou sau cu creion. Însă cum în ziua de azi regulile nu se respectă deloc strict, ca altă dată, copiii sunt lăsați să scrie cum vor. Alt exemplu – de ce sunt atât de puțini oameni stângaci care să scrie cu stânga printre cei din generațiile de seniori? Pentru că la școală te obliga să scrii cu dreapta. Îți lega mânuța stângă de piept ca să te obișnuiești să scrii cu dreapta.
Eu cred ca nu este niciodata tarziu daca te ambitionezi .
Ramane sa vad daca m-am inselat sau nu