Echipamentul Clasic folosit în Scrierea Caligrafică

2
279

Echipamentul clasic folosit în Scrierea Caligrafică

scrierea caligrafica

Echipamentul clasic folosit în Scrierea Caligrafică

 

Pergamentul

Pergamentul se făcea din piei de animale: oi, capre, viţei, iepuri şi chiar din pieile mieilor nenăscuţi (cel mai fin pergament) după o laborioasă muncă de tăbăcire. Cel mai important centru de prelucrare s-a aflat in oraşul Pergam din Asia Mică. Romanii numeau acest suport de scris „membrana saucharta Pergamena”, în amintirea acestei cetăţi.

După sacrificarea animalului şi jupuirea pielii urma spălarea şi introducerea acesteia în apă de var. În obţinerea unui pergament de bună calitate era important ca pielea să fie ţinută un timp mai îndelungat în soluţia de tăbăcit.

Urma apoi întinderea pe o ramă de lemn pentru a se usca şi pentru a se finisa suprafaţa de scriere. Această operaţie a variat de la perioadă la perioadă, folosindu-se: piatra ponce sub formă de pudră sau pastă, săruri de aluminiu, cantităţi mici de taniu, vegetale, pastă de var, albuş de ou amestecat cu făină sau cu var stins.

Foaia de pergament este mai uleioasă și mai aspră decât pielea de vițel, dar și mai subțire, fiind folosită de către scribii erelor trecute pentru păstrarea și transmiterea informației pe cale scrisă. Pielea este pudrată pentru a împiedica cerneala să se scurgă pe pagină și apoi este rasă cu o lamă, înlăturându-se astfel pudra în exces.

Foi de pergament se găsesc de vânzare atât în galeriile de artă, cât și în mediul online, în
magazinele de artă.

Pergamentul din piele de vițel (sau vellum)

Când pergamentul era făcut din piele de viţel purta denumirea de vellum. Vellum-ul era un pergament foarte fin, de foarte bună calitate dar foarte scump.

Termenul există şi astăzi: hârtie velină.

Pielea de vițel mai dură și mai aspră poate fi folosită în legarea cărților. Deși este destul de rezistentă mecanic, pielea de vițel este sensibilă la acțiunea factorilor de mediu.

Astfel, dacă este păstrată în condiții nepotrivite, aceasta poate absorbi prea multă umezeală sau se poate usca.

De obicei, pielea este pudrată cu praf de piatră ponce și gumă sandarac, împiedicând astfel porozitatea materialului, însă aceste procese nu pot fi executate decât după lustruirea finală a pielii. Dacă dorim să scriem pe pielea de vițel, putem folosi stiloul cu cerneală sau pixul, iar în cazul unei corecturi, în nici un caz nu trebuie să folosim substanțe chimice sau înălbitori.

Legatul unei cărți sau a unui manuscris în piele de vițel costă între 15 și 40 RON la legătoriile din București.

Hârtia de scris

Deși majoritatea credem că hârtia de scris este obținută din pulpă de lemn, există și un alt tip de hârtie, net superioară, din punct de vedere al calității, obținută din fibră vegetală.

Hârtia clasică de scris este albă și în format A4, însă acesta poate fi găsită și în alte culori, mărimi și grosimi ale foii.

De asemeni, special pentru scrierea caligrafică, hârtia de scris poate fi vopsită în nuanțe calde de crem și maro, pentru a imita pergamentul.

Cerneala pentru caligrafie

În trecut, cea mai întâlnită rețetă de cerneală pentru caligrafie se baza pe cărbune. Astfel, cerneala consta în negru-de-fum sau alți pigmenți, gumă și apă.

În 1857, au apărut vopselurile pe bază de anilină, căci cerneala clasică din cărbune nu era potrivită pentru noile tipuri de stilouri. Noua formulă bazată pe anilină a fost rapid îndrăgită, căci era mai puțin corozivă decât cerneala din cărbune.

În ziua de astăzi, regula generală a cernelurilor pentru caligrafie este de a se evita cerneala rezistentă la apă, pe cât posibil.

O astfel de cerneală durează, într-adevăr, mai mult pe hârtie, dar este groasă și fibroasă,
și poate înfunda cu ușurință stiloul.

O cerneală, pentru scrierea caligrafică, de calitate superioară trebuie să fie fluentă, să curgă ușor, să nu se împrăștie pe foaie, să se usuce rapid și să rămână bine fixată pe foaie după ce se usucă.

Mulți caligrafi profesioniști preferă în schimb cerneala solidă, sub formă de batoane, căci, preparând personal cerneala, pot obține densitatea și textura dorită.

Cerneala se prepară astfel: se răzuiește batonul solid, se macină bine pudra obținută și se amesteca cu apă distilată sau apă de canal fiartă în prealabil, până se obține consistența
dorită de caligraf. Se mai poate adăuga gumă în amestec, pentru a fluidiza după preferințe cerneala.

Culoarea

În caligrafie, culorile se folosesc în special pentru ornamentele din pagină și chenare, și pot fi achiziționate direct preparate, sau pigmentul poate fi amestecat, după preferințe, de caligraf, după formula următoare : Se amestecă pigmenții pudră, în culori tari, puternice, cu un închegător, precum guma arabică, cu un gălbenuș de ou sau cu puțin clei.

Este drept că pigmenții pudră de calitate, în culori vii, puternice, sunt destul de scumpi ca preț, însă culoarea obținută este foarte frumoasă, fiind în exact nuanțele dorite de caligraf.

Amestec obținut din pigmenți și mediu se lasă peste noapte să se omogenizeze într-un vas, iar a doua zi se poate folosi culoarea pentru scriere.

Condeiul sau stiloul

În antichitate, erau preferate penele pentru a scrie pe pigment. Pana era de gâscă, lebădă sau curcan și, înainte de a fi folosită pentru scriere, era curățată cu atenție de grăsime și ghimpi.

Aceste pene se uzau însă destul de repede și astfel a apărut condeiul din trestie. Condeiul din trestie este mai mare decât pana clasică de scris și poate fi pregătit foarte repede, prin tăierea pe diagonală a unei tulpini de trestie și apoi prin scobirea unei mici despicături în vârf,prin care va curge cerneala.

Stiloul modern are peniță metalică și rezervor, și sunt suficient de mici pentru a putea fi transportate cu ușurință. De asemenea, în locul rezervorului reîncărcabil, stilourile moderne pot avea cartușe cu cerneală, care pot fi schimbate după golire. Avantajul acestui sistem de stocare al cernelii este că rezervorul asigură o curgere constantă și continuă de cerneală, însă penița nu poate fi prea lată, ci îngustă.

În scrierea caligrafică, lățimea peniței favorizează desenarea artistică a literelor pe hârtie, și, cum penița metalică de obicei este prea subțire și îngustă, există o variantă optimă și anume stilourile cu peniță din fibră.

O peniță din fibră este astfel mai lată și mai potrivită stilului caligrafic de scriere, însă se tocește destul de repede.

Un caligraf mai poate folosi, de asemenea, markere cu tuș, cu vârful de pâslă și tăiat în unghi înclinat, dar trebuie să aibă în vedere că un astfel de vârf se tocește foarte repede.

Creion

În caligrafie, creionul este folosit pentru a linia foile de scris și, pentru a trasa linii fine, trebuie să aibă vârful bine ascuțit.

Hârtia clasică de scris recomandă, pentru trasarea liniilor ajutătoare, creioane de tip H sau HB (indicatori ai durității grafitului), iar hârtia de pergament necesită mine de creion de tip H6 sau H7. Două creioane HB, prinse între ele, pot trasa conturul literelor și, de obicei, se folosesc două culori diferite.

De asemeni, se pot utiliza creioane speciale de dulgher, care sunt mai lungi decât creioanele clasice, sunt plate (nu cilindrice) și au mina mai groasă.

Pentru a ascuți vârful minei, se poate folosi un glaspapir fin în locul ascuțitorii sau a lamei cuțitului. Când trasăm liniile cu rigla, trebuie să avem grijă ca lama acestuia să fie perfect netezită (de preferință, putem alege o riglă de lemn cu muchiile învelite în foaie de metal).

Pensula

O pensulă poate fi folosită, de regulă, în 3 scopuri.

    • Primul este de a pune cerneală în stilou. Astfel, se înmoaie pensula în cerneală, se înfige ușor vârful stiloului în părul umezit al pensulei, și se apasă pompița de cauciuc, pentru a absorbi cerneala. Această tehnică de umplere rezervorului este mai recomandată decât scufundarea peniței direct în călimară, iar pensula utilizată trebuie să fie de mărime medie, cu vârful rotunjit și cu peri moi.
    • În caligrafie, pensula poate fi utilizată pentru a colora litere și ornamente, și este important să folosim câte o pensulă diferită pentru fiecare culoare. Dacă avem însă doar o pensulă la îndemână, trebuie să o curățăm foarte bine de vopsea înainte de a picta cu altă culoare.
    • Și desigur, putem scrie cu ajutorul pensulei, desenând fiecare literă în parte, de obicei în fonturile mari, cu caractere ample și bine definite. Pensula clasică de scris are coada din lemn de bambus, și firele scurte, tăiate oblic sau rotunjite la vârf.

Penița stiloului

Pe piață exisă o mare varietate a producătorilor de penițe pentru stilou, iar modelele produse diferă, de obicei, în mărime și design.

O peniță cu vârf foarte subțire incomodează, de regulă, un începător în caligrafie, acesta fiind îndrumat să aleagă penițe cu vârful ceva mai lat pentru a exersa primele litere.

De asemenea, penițele diferă în funcție de mâna cu care caligraful scrie – cu dreapta sau cu stânga.

Printre cele mai cunoscute și mai des utilizate branduri de penițe pentru caligrafie sunt:

  • Penițele Brause au rezervorul amplasat deasupra vârfului și diferă, pe mărimi exprimate în milimetri, fiind astfel mai solide sau mai flexibile, în funcție de preferințele fiecărui caligraf.
  • Penițele Speedball au, de asemeni, rezervorul amplasat deasupra vârfului metalic, însă dezavantajul lor este că dacă se scrie aplicând prea multă presiune pe peniță, vârful se despică destul de ușor și cerneala curge în exces.
  • Penițele William Mitchell au rezervorul amplasat imediat sub vârful metalic al peniței, sunt mai mari, ca dimensiune, decât penițele prezentate mai sus și pot fi folosite cu succes la scrierea în fonturi mari, cu litere largi și voluminoase.

Suporturi de stilou

Designul suportului pentru stilou va fi ales în funcție de preferințele estetice ale fiecăruia, căci utilitatea acestui accesoriu este același, indiferent de aspect. Căutați totuși un suport solid care ține stiloul bine fixat și în echilibru.

***

CLICK pe Carte daca doresti sa aflimai multe detalii! Eu am achizitionat-o deja 🙂

Scrierea Caligrafica
CLICK pe Carte daca doresti sa o achizitionezi! Eu am facut-o deja 🙂

***

NOTA: Textul de mai sus nu-mi apartine… dar m-a inspirat. Desi am cautat sa ma dumiresc care este autorul… tot ce am reusit a fost sa aflu ca “un anonim” l-a postat. Cand, unde, cum… probabil ca se pierde in negura vremurilor 🙂 . Dar, daca se intampla cumva ca TU sa cunosti autorul, si daca ai bunavointa sa ma anunti si pe mine… cu mare drag completez articolul si ii dau credit.

ABONARE

Doresti sa primesti direct in inbox ultimele articole postate, fara sa mai pierzi timp ca sa le cauti? Aboneaza-te la Newsletter! Carti, noutati editoriale, sfaturi pentru cititori si scriitori, promotii limitate… toate sunt menite sa iti infrumuseteze viata.

2 COMENTARII

    • Ce mult ma bucur ca esti interesata de acest subiect!!! Exact peste doua zile urmeaza sa particip la primul meu curs adevarat de caligrafie si… sunt atat de emotionata!

SCRIE RASPUNS

Scrie comentariul tau!
Scrie numele tau aici

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.