Enciclopedia Plantelor – 30% reducere la DACIA PLANT

Reunite intr-un album unic, lucrarile pictoritei de origine italiana Angiolina Santocono zugravesc cu atentie plante de leac si ornamentale si constituie un adevarat document de cartografiere a bogatei flore mdicinale si ornamentale din Romania.

„Pe pictorița Angiolina Santocono am cunoscut-o în anul 1949 cu ocazia expoziției domniei sale în sălile Ateneului Român. Iubitor al lumii vegetale,m-a impresionat și captivat de la început cum o autodidactă a reușit să facă legătura dintre știință și artă. Cu un simț nativ, Angiolina Santocono a respectat cu lux de amănunte caracterele botanice ale fiecărei specii, de la perișorii frunzelor până la rădăcinile secundare subțiri și delicate, în cele 4000 de acuarelele expuse. Din punct de vedere artistic, cromatica perfectă a elementelor ce caracterizează planta – cum ar fi culoarea verde, pentru care a întrebuinţat peste opt nuanțe, sau culorile subtile ale elementelor florale – face ca floarea să îşi păstreze suflul de viaţă, spre diferenţă de plantele păstrate în ierbare care cu timpul își schimbă culoarea. Deci, artă și știință.
Al doilea element al acestei colecții este tematica complexă a regnului vegetal: plante din flora spontană, mușchi, licheni, ciuperci, fanerogame cultivate în grădini, arbori și arbuști, fructe indigene și exotice sau aclimatizate, legume diferite, până la firul de iarbă a numeroaselor graminee din fânețe. După ce am cunoscut-o personal, am devenit un mic colaborator al Angiolinei Santocono, ajutând-o să determine unele specii a căror denumire științifică nu o cunoștea.Am întâlnit-o pe teren, în timp ce elaboram metodologia cartării ecologice a plantelor medicinale din flora spontană din România, începând din anul 1951. Am întalnit-o la Babele din Munții Bucegi, în Piatra Craiului, în Munții Făgăraș și Retezat, până în Delta Dunării. Se angaja ca bucătăreasă la cabane, iar în timpul liber era în fața șevaletului și picta, reproducând cu măiestrie frumusețile naturii vegetale. Numai până la expoziția din București de la Ateneul Roman din 1949 a pictat 17 ani, apoi a continuat până la sfârșitul vieții (1969), când împlinea 80 de ani. Angiolina Santocono era de origine siciliană, însă a iubit foarte mult România, atât pentru bogăția „covorului verde”, cât și pentru sufletul și ospitalitatea poporului nostru. Neavând posibilitatea de a procura acuarele de bună calitate, îi erau trimise cu generozitate de rudele din Italia. Calitatea culorilor primite se vede și astăzi prin faptul că după zeci de ani culorile își păstrează nealterată prospețimea.
După plecarea în eternitate, în care Angiolina Santocono credea, colecția de acuarele a fost moștenită de doamna Lucia Peter. A fost înscrisă în luna decembrie 1986 în Patrimoniul Cultural Național. Una dintre clauze a fost că aceasta nu poate fi înstrăinată. Timp de aproape 40 de ani, Angiolina Santocono, străină de frământările lumii, a trăit, a traversat, a învins toate greutățile, deși a fost o femeie cu un trup gingaș. În privirea ei pătrunzătoare se simțea însă ceva neobișnuit: talentul de a prezenta imaginea florilor, sufletul lor aproape de perfecțiune. A avut şi o putere de muncă deosebită, fără limite, până la sacrificiu în condiții vitrege, în locuri periculoase din păduri, lângă animale salbatice, de multe ori fără însoțitori, fără călăuze. Avea o demnitate și o mândrie aparte și niciodată nu își permitea să ceară de la cineva ceva. Angiolina Santocono considera România o țară cu o floră inegalabilă în Europa, unde astăzi din păcate sute și mii de specii au dispărut, făcând loc gazonului și culturilor vivriere. În încheiere doresc să aduc un sincer elogiu conducerii Dacia Plant, care a avut ideea de a edita acest album cu acuarelele Angiolinei Santocono, care ne vor face cunoscuți nu numai în Europa, dar și peste cele mai îndepărtate hotare.”

Acad. Dr. Farm.
Ovidiu Bojor