Vorbesc cu marea, ce-aș dori să-mi spună
Un lung și grav poem de Noapte Bună!
Aștept sfioasă năvalnicul răspuns
Primesc mirată doar un cânt confuz
Un vuiet spart de valurile groase
Ce se lovesc de țărm rănind tăioase.
Și frigul mă străpunge în fiecare por
Deși pe cer arar de mai apare-un nor
Stau ghemuită și adun ciudate
Cioburi de scoici de ape lepădate.
Din blânde raze ce mijesc în asfințit
Un vânt călduț ușor s-a semețit
Și-n cercuri se-adună pe pământ
Să vină ca să-mi țină de veșmânt.
Pescarii se întorc în bărci ce vin alene
Plesnind cu vâsla-n apă mici refrene
Ce-ngână sunet viu de mandoline
Plăcerea serii ce vibrează-n mine.
RashMi
- Șchiopătând - 26 februarie 2019
- Speranțe - 8 ianuarie 2019
- România-100! - 1 decembrie 2018
- Adieri - 20 noiembrie 2018
- Aripi - 23 octombrie 2018
- Liniștea serii - 16 octombrie 2018
- Să nu crezi în cuvinte - 9 octombrie 2018
- În nopțile târzii - 2 octombrie 2018
- Pas des deux - 25 septembrie 2018
- De azi - 18 septembrie 2018
