Mircea Eliade (n. 13 martie 1907, București – d. 22 aprilie 1986, Chicago) a fost istoric al religiilor, scriitor de ficțiune, filosof și profesor român la Universitatea din Chicago, din 1957, titular al catedrei de istoria religiilor Sewell L. Avery din 1962, naturalizat cetățean american în 1966, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor. Autor a 30 de volume științifice, opere literare și eseuri filozofice traduse în 18 limbi și a circa 1200 de articole și recenzii cu o tematică variată. Opera completă a lui Mircea Eliade ar ocupa peste 80 de volume, fără a lua în calcul jurnalele sale intime și manuscrisele inedite. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990).

Mircea Eliade si-a facut studiile liceale la Colegiul Spiru Haret (unde e coleg cu Arsavir Acterian Eliaden, Constantin Noica, Barbu Brezianu); devine interesat de ocultism, ştiintele naturii şi alchimie; învaţă italiana, engleza, studiază în particular persana şi ebraica. Studiază filosofia la Bucureşti şi Calcutta, iar doctoratul îl face în filosofie cu o lucrare despre gândirea şi practicile yoga (1933). Între 1933 şi 1940 ţine cursuri de filosofie şi de istorie a religiilor la Universitatea din Bucureşti. Perioadă de intensă activitate publicistică; face parte din grupul Nae Ionescu şi are legături cu extrema dreaptă românească. Pleacă la Paris în 1945 iar începând din 1957 se stabileşte la Chicago, ca profesor de istorie comparată a religiilor. Devine membru al unor instituţii ilustre, primeşte mai multe doctorate honoris causa.

Mircea Eliade, ganditorul

Mircea Eliade avea o serioasă formație filosofică încă din România. După o pubertate dificilă de intens studiu solitar, începând din 1925 adolescentul este aproape unanim recunoscut ca „șef al generației” sale.

Încă de la vârsta de 14 ani, începuse să scrie articole de entomologie, care trădează o surprinzătoare imaginație, iar ceva mai târziu, primele romane. Romanul Gaudeamus, terminat în 1928, partea a doua din Romanul adolescentului miop, cuprinde informații autobiografice interesante despre prima întâlnire cu viitorul lui profesor de logică și metafizică, Nae Ionescu, care avea să aibă o influență decisivă asupra carierei sale. Recunoscând talentul și cunoștințele lui Mircea Eliade, Nae Ionescu i-a dat o slujbă în redacția ziarului Cuvântul.

Deși părerile posterității sunt împărțite, Nae Ionescu a avut meritul de necontestat de a fi sprijinit tinere talente ca Eliade sau Mihail Sebastian.

India secretă

După cultura italiană, filosofia indiană devine a doua pasiune a lui Mircea Eliade. Obținând o bursă particulară, începe să studieze limba sanscrită și Yoga cu Surendranath Dasgupta, în Calcutta.

Întors la București (locuiește între 1934-1940 în imobilul aflat pe Bd.Dacia la nr. 141), își dă doctoratul în filosofie cu o dizertație despre Yoga.

În 1933 capătă mare popularitate romanul Maitreyi, bazat pe experiența din India și pe date autobiografice.

Între 1932 și 1943 publică mai multe volume de proză literară, eseuri și lucrări științifice.

Despre romanul său Maitreyi

Puține opere din literatura universală tratează aceleași fapte în viziunea, inerent diferită și chiar contradictorie, a doi scriitori care au fost, în același timp, protagoniștii lor.

Pentru români, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit generații de-a rândul o adevărată încântare.

Demn de menționat este faptul că prototipul personajului principal al cărții a trăit cu adevărat, până în 1990, în țara Vedelor și a Upanișadelor.

Era fiica lui Surendranath Dasgupta, un filosof indian, și se numea Maitreyi Devi.

Tânărul Mircea Eliade avea, când a cunoscut-o, 23 de ani, iar ea 16.

Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, și avea să devină o cunoscută poetă indiană.

Întâlnirea dintre Maitreyi Devi și reputatul sanscritolog român Sergiu Al. George, la Calcutta, în 1972, a „declanșat” scrierea unei noi cărți: Dragostea nu moare.

Tulburătoarea poveste de dragoste din anii ’30 a primit astfel o replică magistrală de la însăși eroina ei, Maitreyi (în carte, Amrita), după 42 de ani.

Romanul-răspuns, It Does Not Die (Dragostea nu moare), scris mai întâi în bengali, a fost tradus și publicat în limba engleză în 1976.

Ne cufundăm, în timpul lecturii, în peisajul și în mentalitatea indiană, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor și simbolurilor.

Coloana vertebrală a cărții de față este însă relatarea cu autenticitate și cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: înfiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii împărtășite și destrămarea ei.

Mircea și Amrita (din Dragostea nu moare), ca și Allan și Maitreyi (din Maitreyi), pot sta alături de nemuritoarele cupluri Paul și Virginia, Tristan și Isolda, Romeo și Julieta.

Dragostea nu moare (1976), carte apărută până acum în limbile bengali, engleză, germană, spaniolă și română, nu are încă notorietatea planetară a romanului „Maitreyi” (1933).

Ea însă înaintează triumfal pe aceeași cale a consacrării universale.

Eliade, artistul

Opera sa literară stă mărturie acestei convingeri de viață, frescă a problemelor existențiale în epoca pe care a trăit-o.

Întoarcerea din rai (1934) și Huliganii (1935) sunt romane semifantastice în care Eliade acceptă existența unei realități extrasenzoriale.

Omul este în căutarea propriilor sale forțe ascunse, este instrumentul acestor forțe pe care nu le poate controla.

Această filozofie personală este exprimată de Mircea Eliade atât în nuvele memorabile, cum ar fi La țigănci (1959), cât și în romanul Noaptea de Sânziene (1971).

Am cautat pentru tine si am gasit

Lucrări publicate în limba română (selectiv)

Romanul adolescentului miop, scris în 1927, publicat de abia în anul 1989
Gaudeamus, 1929
Isabel și apele diavolului, 1929
Solilocvii, 1932
Maitreyi, 1933, roman indian
Oceanografie, 1934,
Întoarcerea din rai, 1934
Lumina ce se stinge, 1934
Alchimia asiatică, 1935 text integral în antologia Drumul spre centru
India, 1934
Incercarea labirintului , roman
Caietele maharajahului, 1934
Huliganii, 1935
Șantier, Roman indirect
Domnișoara Christina, 1936
Cosmologie și alchimie babiloniană, 1937
Șarpele, 1937
Fragmentarium, 1938
Nuntă în cer, 1938
Secretul doctorului Honigberger, 1940
Nopți la Serampore, 1940
Mitul reintegrării, 1942
Salazar și revoluția în Portugalia, 1942
Jurnal portughez, scris în 1942, editat 2006
Insula lui Euthanasius, 1943
Comentarii la Legenda Meșterului Manole, 1943 în antologia Drumul spre centru
Pe strada Mântuleasa, 1968
Noaptea de Sânziene, 1971
În curte la Dionis, 1977
Tinerețe fără tinerețe, Nouăsprezece trandafiri, 1980
Viață nouă (Ștefania), Jurnalul Literar, 1999
Religii australiene, ediție curentă Editura Herald, 2012
Proza fantastica
Sacrul si profanul
Jurnal. Puteri regasite
Pantajali si Yoga
Tratat de Istorie a Religiilor

Nu am mai gasit restul cartilor in stocurile librariilor online. Voi reveni pe masura ce amnoutati.

***

O CARTE PE ZI

Cantul Eliberatului – Dattatreya

 

Cantul eliberatului
CLICK pe carte!

About Mirela-Carmen Stancu

Scriitor, traducător de cărți, inginer, project-manager, content marketing strategist, blogger, îndrăgostită de joaca cu energiile, veșnică studentă în căutarea Adevărului Suprem, extrem de mândră mamă și adorată soție… acestea sunt doar câteva cuvinte prin care mă descriu… pentru tine.
În clipa în care am înțeles că adevărata putere de a schimba lumea, de a o face mai bună, stă DOAR în mâinile scriitorilor, prin puterea cuvintelor și a intențiilor din spatele acestora, nu am mai stat mult pe gânduri.
Drept rezultat, mi-am făcut un scop în viață din a ajuta (in masura posibilitatilor) pe oricine dorește să devină scriitor și autor de carte deoarece, cred cu tărie că, lumea strălucește mai tare atunci când… scriitorii scriu.

Visit My Website
View All Posts

SCRIE RASPUNS

Scrie comentariul tau!
Scrie numele tau aici