Ne pregatim de Bookfest13! Concurs de ghinion 🙂
Totul a inceput cu un anunt gasit pe faimosul Facebook.
Anunt postat de Bookfest – Salonul International de Carte… si care suna asa (copiez):
Bookfest – Salonul Internațional de Carte
Page Liked · May 4 · 2018
„Ne pregătim de #Bookfest13! Da, este ediţia cu numărul 13 şi vrem să adunăm aici toate întâmplările cu #ghinion de povestit într-o carte. Mai ales că invitatul nostru de onoare – #SUA – se poate lăuda cu o literatură destul de bogată în superstiţii.
Start #CONCURS! Aşteptăm comentariile voastre cu poveşti ghinioniste până pe 8 mai, când vom alege 3 câştigători.
Punem la bătaie 3 vouchere de 100 de lei, de folosit la una dintre editurile prezente la Bookfest 2018, International Book Fair, la alegere.”
Desi anuntul fusese postat de 4 zile, eu gasesc de cuviinta sa aflu de el fix cu o zi inainte de termenul de expirare.
Adica de momentul tragerii la sorti a castigatorului.
Sa fie oare deja ghinion?
Nu ma sperii asa de usor, asa ca-mi suflec eu vitejeste manecile… ca doar subiectul e tentant… iar eu sunt deja oficial recunoscuta pe planeta asta ca un extremist cand e vorba de ghinioane si superstitii.
Extremist care nici in ruptul capului nu recunoaste ca ghinionul exista.
Ba mai mult, ma ambitionez sa conving pe oricine isi intersecteaza drumul cu al meu, ca… puterea gandului e mare.
Dar sa revenim… imi suflec eu manecile si ma apuc sa schitez structura viitoarei povestiri.
Povestire pe care intentionam sa o trimit la concursul mai sus amintit.
Dar… ghinion!
Schitarea a durat asa de mult si ajunsese sa fie asa de stufoasa, incat puteai sa juri ca am scris jumatate de roman.
Cum nu un roman se cerea a fi trimis… chiar a doua zi de la luarea la cunostiinta de existenta concursului… hotarasc eu sa capitulez.
Adica sa renunt. La prima ora chiar.
Asa ca, imi fac o cafea si incep activitatile internautice zilnice.
Slava domnului la acest capitol nu duc lipsa de idei.
Ca doar cum credeti ca se intretin cele aproape 10 site-uri pe care am binevoit sa le fac?
Cu idei, evident.
Si tot aplicand eu idei peste idei in articolele ce trebuiau postate in acele site-uri… ceva ma paleste in crestetul capului.
Ei… nu va impacientati… nu era o lovitura fizica.
Era doar o dorinta care m-a luat prin surprindere.
Dorinta de a trimite totusi ceva la concursul amintit mai sus.
Asa ca… uite-ma incropind o „telegrama” de povestire.
Pe care in jur de 9 a.m. o postez pe faimosul Facebook.
Retea sociala ce gazduieste anuntul cu concursul ravnit.
Ravnit… ca doar e despre carti si festivaluri de carti.
Iar eu am, deja, o manie declarata pentru carti.
Copiez scurta „telegrama” mai jos… doar asa ca sa marchez momentul 🙂
Si adaug ca… daca mai sunt doritori… astazi e ultima zi de concurs, asa ca daca va grabiti… inca puteti trimite propria poveste.
Evident nu trebuie sa fiti „Gica Contra” ca mine. Am verificat toate comentariile la anunt si inafara de unul sau doua care se situeaza de aceeasi baricada cu mine… restul sunt adevarate povesti despre ghinioane.
Dar Gica Contra din fata voastra… a trimis la concurs nici mai mult nici mai putin decat…
evident… exact pe dos decat se cerea…
Deconstructia Ghinionului.
Pur si simplu.
Deconstructia Ghinionului
Povestire spusa pe „scurt-scurt”
***
Introducere
Marti, 13 iunie 1989. In plina sesiune de examene la Politehnica din Bucuresti. Eram genul de student rebel. Care evident avea lucruri mai interesante de facut decat sa frecventeze zilnic scoala. Ca atare, profesorul de electronica… brusc are chef sa-mi interzica participarea la examenul din vara. Colegii de an, ma „forteaza” sa promit ca totusi voi veni la facultate in ziua cu pricina, deoarece… ca toti studentii care se respecta, intentionau sa mergem toti la o bere.
Cuprins
Ma trezesc cu chef de lancezit cu o carte in mana. Dar promisiunea e promisiune, asa ca imi spal albastrii mei ochi si dupa un proces de imbracare destul de sumara, o zbughesc afara pe usa.
Primul semn – liftul nu functiona. Asa ca vitejeste vizitez descendent toate cele 9 etaje care ma desparteau de sol.
Al doilea semn – ca orice ghinion care se respecta, deschiderea usii blocului in care locuiam este taiata de o superba pisica neagra. Dar nu-mi fac griji deoarece eu oricum nu am dreptul de a da examen.
Al treilea semn – in statia de tramvai ce poarta numele „Maica Domnului” poposeste un popa. La vremea aceea oricine stia ca daca vezi pantofii unui popa, ghinionul te imbratiseaza de nu te vezi. Categoric, popa asta al nostru stia de „zicala” asa ca isi etala pantofii nou-nouti sa-i vada tot poporul aflat in acea statie intr-o zi de vara deja calduroasa. Dar… eu nimic… nu-mi fac griji. Cine-si face griji inainte sa iasa cu gasca la o bere?
Ajung la facultate. Dintr-o neintelegere stupefianta, profesorul ma invita in sala de examen. Examen pentru care, evident, nici gand sa ma pregatesc. Intru eu cu gandul la toate semnele primite in acea zi si cum-necum, trag un bilet. Nr.13. Sa rad? Sa plang? Ei bine… nu stiu ce ma apuca si pun brusc biletul pe catedra. Profu’ isi intersecteaza ochii cu ai mei si intreaba ce s-a intamplat. Eu… intr-un moment de inspiratie superstitioasa declar: „Biletul 13. Eu sunt superstitioasa. Mintea mi s-a intunecat si am uitat tot ce am invatat”. Evident… o mare minciuna, dar ramane intre noi… profesorul nu a aflat nici in zilele acestea.
Urmarea pe scurt-scurt. Intr-un exces de blandete, temutul prof de electronica din Politehnica anului 1989, intr-o zi de marti, 13 iunie, hotaraste ca ghinionul nu exista si incepe deconstructia acestuia. La finalul examenului care pt mine a durat cam 15 minute, timp in care nu am reusit sa leg doua propozitii coerente, proful intreaba nonsalant. „Domnisoara, spune-mi. Nota 6 iti e suficienta?”
Banuiesc ca va inchipuiti exaltarea care m-a cuprins. La fel cum banuiesc ca va dati seama cat de repede am insfacat carnetul de student si am fugit din sala de frica sa nu se razgandeasca balaurul acela de profesor. Care a avut tupeul intr-o zi de marti, cu 3 ceasuri rele si plina de semne, sa deconstruiasca ghinionul si sa-si bata joc de superstitiile ce ne inconjoara.
Incheiere
Dupa ce am parasit sala, din cei 10 colegi care mai aveau de dat examenul, 7 au picat cu brio.
Cam asta am de spus despre deconstructia ghinionului.
Evident… Deocamdata 🙂
***
Revin! 🙂
Doresti sa primesti direct in inbox ultimele articole postate, fara sa mai pierzi timp ca sa le cauti? Aboneaza-te la Newsletter! Carti, noutati editoriale, sfaturi pentru cititori si scriitori, promotii limitate… toate sunt menite sa iti infrumuseteze viata.
- Pavel Corut – Romane Autobiografice [5/5 ] - 15 iulie 2022
- Pavel Corut – Romane de Dragoste si Poezii [4/5 ] - 8 iulie 2022
- Pavel Corut – Seria Arta Succesului [3/5 ] - 1 iulie 2022
- Pavel Corut – Seria Octogonul [2/5 ] - 24 iunie 2022
- Pavel Corut – Viata si opera literara [1/5 ] - 18 iunie 2022
- Expoziție de Carte veche la MNLR - 20 mai 2022
- Vorbim despre învățătura și practica Dzogchen - 12 mai 2022
- Secrete de Scriitor: Eva Anca Hamza - 20 aprilie 2022
- Lansare de carte – Actorie sau magie - 8 aprilie 2022
- Eveniment – Muzeul National al Literaturii Romane - 1 aprilie 2022
