Pictând, în gând

Îmbrățișarea rece a mării și a brațelor tale fierbinți

Mângâie trista mea herghelie de gânduri

Cum soarele calmează agitația apei

Când norul de furtună o incită.

Ne răsucim plutind în valsul mistic al îmbrățișării

Împrăștiind în univers unde de sunete suave,

Ce înconjoară cu blândețe în zări o navă obosită

Ce-și strigă cu amar singurătatea.

Întâlnirea lor fac valurile să miște,

Sărutând nisipul înfierbântat

Al fragilului dar semețului țărm

Care aștepta clipa pentru a izvorî cu sete

Viață pe răbdătorul pământ.

Mireasma florilor de caprifoi

Va alerga spre mare spre a ne-mbăta

Și-ncununa iubirea.

Vin clipe când sufletul vrea să reverse lava lui fierbinte,
iar gândurile devin praf de stele ce se-așează-n cuvinte...