PRIMUL PAS PE CALEA CĂTRE CARTE…

...SCRIIND CU PASIUNE!

Bună dimineaţa, LUME!

Astăzi este PRIMA ZI în care scriu în calitate de AUTOR, la invitaţia MIRELEI -prietena mea, care ‘’m-a format’’ ca SCRIITOR în cadrul CURSULUI de 90 de zile pe care l-am urmat sub MENTORATUL ei şi căreia îi mulţumesc din suflet pentru că mi-a oferit şansa să-mi îndeplinesc VISUL de a-mi scrie CARTEA ASCUNSĂ ÎN INIMA MEA şi care se cerea insistent scoasă la LUMINĂ!

De fapt, PRIMA MEA SCRIERE a fost cam pe la vreo 5 anişori, când am umplut o AGENDĂ întreagă cu măzgălituri, că LITERE nu pot să spun că erau! Am continuat apoi să scriu şi să desenez PE PEREŢII APARTAMENTULUI în care locuiam împreună cu membrii FAMILIEI mele: mama, tata, fratele meu şi… pisicile pe care le-am avut de-a lungul timpului, până în ziua în care PĂRINŢII MEI au zugrăvit şi MI-AU INTERZIS lucrul pe care îmi plăcea atât de mult să-l fac! …şi aşa mi-a fost inhibat TALENTUL de a scrie, ani în şir…, până când am ajuns la ANII DE LICEU şi m-a ‘’izbit’’ brusc INSPIRAŢIA să scriu POEZII, dar nu ştiu să vă spun CINE anume m-a inspirat şi CUI îi scriam de fapt, poate vreunui ‘’ZBURĂTOR’’ care m-a ‘’ispitit’’ şi căruia i-am scris VIS DE ÎNDRĂGOSTITĂ, căci aşa se numeşte PRIMA MEA POEZIE pe care am scris-o la 16 ani şi pe care v-o arăt şi vouă acum şi o imortalizez pentru ETERNITATE pe CALEA CĂTRE CARTE:

 

VIS DE ÎNDRĂGOSTITĂ

(de DANA ŞERDAN)

 

Cu SUFLETUL îndrăgostit

În fiecare zi şi noapte,

Gândindu-mă la cel IUBIT

Mi-nchipuiam VISE deşarte.

Se făcea că dintr-o dat

Îmi apărea din colţ de ŢARĂ

Un PRINŢ frumos cum NUMA-N BASM,

O frumuseţe foarte rară

Venea agale lunecând

Pe-anchipuirilor albastră RAZĂ,

O PRIVIRE doar, şi-a fost de-ajuns

Ca-n mrejele IUBIRII să m-arunc!

Cu ochii mari, adânci şi goi,

NEVINOVAT, EL mă privea-înainte,

Iar GURA LUI ce NU găsea CUVINTE,

Mie-mi părea un DIAMANT apoi.

Şi stam aşa şi toată-n tot

Păream un SFINX încremenită

Şi nu ştiam ce se-ntâmpla…

Dar am aflat: ERAM atăt de-ÎNDRĂGOSTITĂ!

O, CINE-ar fi crezut vreodat

Că-un SUFLET ca al meu NEVINOVAT

Să fie PRADĂ PATIMII IUBIRII,

Dintr-o dat…!

Şi GLASUL acestei PATIMI răsuna,

Ne cuprindea pe AMÂNDOI,

VIBRA în MINTEA noastră

Şi-atunci NU MAI ŞTIAM de NOI.

CREDINŢĂ VEŞNICĂ NOI NE-AM JURAT,

LUNA ca un MISTER veghea spre noi

Făcându-ne SUFLETUL mai înseninat,

Iar sărutările curgeau şiroi.

Cât sunteţi de FRUMOASE CLIPE!

STRĂLUCIREA celor de faţă

VOR LUMINA AL NOSTRU CHIP

Şi-ADUCERI AMINTE vor veni DIN URMĂ

Cu ZÂMBETELE DRAGOSTEI ÎNCHIPUITE!

O, dar e VIS, va fi oare ADEVĂRAT VREODAT?!?

Şi chiar de nu, EU TE VOI AŞTEPTA NEÎNCETAT

Şi SINCERĂ VOI FI,

Iar SUFLETU-MI VA FI CURAT!

Ah, DĂ O LEGE DOAMNE, printre noi

Ca VISELE să se-mplinească toate!

ADIO DRAGOSTE ÎNCHIPUITĂ

Care pleci şi vii… şi totuşi…,

NU UITA CA SĂ REVII !

 

După această poezie a urmat  imediat o alta, pe care am intitulat-o AMINTIRE şi pe care v-o reproduc întocmai acum, ca la 16 ani :

 

AMINTIRE

(de DANA ŞERDAN)

 

Acelaşi loc – PE MALUL MĂRII,

Şi-acelaşi aer îmbietor al nopţilor de vară,

Doar VREMURILE S-AU SCHIMBAT,

NU SUNTEM ‘’NOI’’, CI NUMAI ‘’EU’’ de astă dat.

DEMULT, pe-această PLAJĂ NESFÂRŞITĂ

ÎNDRĂGOSTIŢI, TĂCUŢI, NOI ne plimbam,

ÎMBRĂŢIŞAŢI, şi nu simţeam că FRIGUL SERII

Ne pătrundea prin oase.

ŞOAPTELE DE IUBIRE ne-ncălzeau,

Şi parcă-înaripaţi zburam

Spre ALT TĂRÂM – AL VISELOR MĂIASTRE

Ce-învăluiau atunci MINŢILE NOASTRE.

Oh, SOARTĂ CRUDĂ CE N-AI MILĂ,

Ai preschimbat aceste clipe în AMINTIRE

Făcând ca-n fiecare clipă,

DOAR AŞTEPTĂRII DEŞARTE SĂ FIU SORTITĂ!

NUMAI CERUL CA UN MARE DOMN

VEGHEAZĂ-n fiecare noapte

Cu mantia albastră STRĂLUCIND DE STELE,

Asupra SUFLETULUI meu istovit de AŞTEPTĂRILE GRELE.

În SUFERINŢA mea FIERBINTE

Şi MAREA mi-aduce alinări

Chemând parcă în VUIETUL EI DULCE

PE CEL FĂURITOR DE AMINTIRI.

Oare aştept în van?

SPERANŢELE-S  DEŞARTE?!?

EL – CEL MULT AŞTEPTAT

NICICÂND SE VA ÎNTOARCE?

OH, CONŞTIINŢĂ NU-NTREBA,

Căci aşa a fost să fie, ACEASTA-I SOARTA MEA,

Iar dacă PE-ACESTĂ PLAJĂ în noapte CINEVA aşteaptă,

Aşteaptă pentru tine, IUBITE de-altă dată!

 

După 1 an de zile, am fost lovită din nou de ‘’INSPIRAŢIE’’, de data aceasta LA PROPRIU, nu LA FIGURAT ! J Aşa se face că la 17 ani am scris a 3-a – şi ultima mea poezie din anii adolescenţei, pe care  o ‘’imortalizez’’ (şi) aici (şi) în CARTEA MEA :

 

INSPIRAŢIE

(de DANA ŞERDAN)

 

Când peste-A LUMII BOLTĂ luneci,

REGINĂ A NOPŢII – LUNĂ,

TU suferinţele întuneci

Şi SUFLETU-MI ŢI-NCHIN

În NOPŢILE SENINE

Iar MUZA MEA CE MĂ INSPIRĂ

Nu-ntârzie să vină.

Şi iată-n TRANSA care m-a cuprins

Aievea SE FĂCEA CĂ SUNT

PE-UN ALT TĂRÂM, al VISELOR MĂIASTRE

În care FERICIREA N-ARE MOARTE!

Şi se făcea că-atunci m-am preschimbat

În VENUS – STEAUA ce mult M-A INSPIRAT

În nopţile senine când visam

La CEL IUBIT , atunci când ne plimbam.

Şi dintr-o dat, ca o MINUNE MARE,

EL – CEL IUBIT în faţă îmi apare

ÎN STEAUA NOPŢII – ÎN LUCEAFĂR PRESCHIMBAT,

Şi-aducând cu EL DRAGOSTEA CEA MARE de altă dat.

Veghează acum spre mine cu căldură,

PRIVIREA-I SCLIPITOARE MĂ ÎNCÂNTĂ,

Şi VISURILE MELE-ÎNARIPARE,

TOATE SE-ADUNĂ ÎNTR-O DRAGOSTE ADEVĂRATĂ (CURATĂ)!

Dar oare SĂ MAI CRED VREODAT

În DRAGOSTE la fel ca altă dat,

Care demult însă s-a destrămat

Şi SUFLETUL mi l-a-ntristat?!?

 

Apoi pauză totală…, n-am mai scris nici o poezie!

În schimb, a scris IUBITA MEA MAMĂ care avea un TALENT DEOSEBIT şi mi-a dedicat la împlinirea frumoasei mele vârste de 17 ani, superba poezie ‘’ETERNUL EU’’ – pe care O IUBESC şi O ADOR şi pe care, tare mult aş fi vrut să o fi scris-o EU, şi pe care am imortalizat-o atât pe ‘’wall-ul’’ din PROFILUL MEU de FB, cât şi pe alţi ‘’pereţi’’şi o imortalizez şi aici, şi în CARTEA MEA şi peste tot, pentru că am convingerea că ceea ce a scris MAMA reprezintă ADEVĂRUL PUR!

 

‘’ ETERNUL ‘’EU’’

(de ELENA ŞERDAN – PUICA)

 

ETERNUL ‘’EU’’ TREPTAT, TREPTAT DEVINE ‘’TU’’

SAU ‘’EU’’ ŞI ‘’TU’’ ORI ‘’NOI’’

LEGAŢI CA ÎNTR-UN CERC DE FOC

DIN CARE NU MAI POŢI IEŞI

DECÂT CU BUZA ARSĂ

DE ULTIMUL SĂRUT,

DE ULTIMUL CUVÂNT,

DE ULTIMA ÎMBRĂŢIŞARE

CARE NE CHEAMĂ ÎNAPOI

SĂ FIM IAR ‘’NOI’’!

11.02.1986 ‘’

 

Acestea fiind zise… pardon… scrise, mi-am făcut NORMA de 900 de CUVINTE pe ziua de azi, aşa cum m-a învăţat Mirela… că trebuie să fac, ca să scriu o CARTE… ca la CARTE!… şi dacă mă uit mai bine, văd că mi-am şi depăşit RECORDUL PERSONAL! 🙂

Sper că v-a plăcut PRIMA MEA POSTARE şi în caz afirmativ vă rog să-mi confirmaţi într-un comentariu! La fel şi dacă nu v-a plăcut, că nu mă supăr, vă rog doar să argumentaţi DE CE, ok ?!? 🙂

Acum vă las şi vă urez o zi cât mai plăcută, dragelor şi dragilor!

SCRIE RASPUNS

Scrie comentariul tau!
Scrie numele tau aici