Să nu crezi în cuvinte

Veneai spre mine cu ochi umbroși
Și inimă obosită
Te-am asteptat cu ochi de soare
Și inimă de primăvară.
M-ai văzut
Și te-ai oprit privindu-mă
Cu mirarea picăturilor de rouă.
Am întins spre tine
Brațe încărcate cu flori, iubire și dor…
Au sunat atunci acorduri lungi
Din orga nevăzută a văzduhului.
Ai alungat din păru-mi, cu brațu-ți trist
Un flutur ce se oprise speriat
Din misteriosul său ritual…
„Ce faci frumoaso, cine te-a adus aici?”
Am vrut să-ți răspund,
Dar cuvintele sunau gol,
Cu stridență metalică
Și florile au început să plângă
Și vântul să mă mustre.
Am tăcut. Tu mi-ai zâmbit
Cu zâmbetul salciei rugătoare.
„Copilă nebună!”
Și … ai plecat.
Ai plecat căutând zorile de vis
Însă ciudat,
Ai plecat adulmecând minciuna.
Pentru ce crezi în cuvinte?

RashMi