Alexandru D. Lazăr este unul dintre scriitorii discreți, cărora le place să stea cât mai departe de lumina reflectoarelor. De curând, a debutat la Editura Letras cu volumul „Ultimul înger trist”.
1. Bună! Mulțumim că ați acceptat să răspundeți câtorva întrebări! În primul rând, cine ați spune că este Alexandru D. Lazăr?
De obicei îmi vine greu sa vorbesc despre mine, nu am prea des acest prilej. As spune că sunt un simplu călător. Un călător pe cărările vieții. Călător cu trupul, cu mintea și gândurile ei toate, într-o aventură unică și neprețuită în care încerc să fiu cât mai prezent. Știu că poate să pară banal, dar cam asta suntem toți, doar călători, iar acest aspect nu face viața în sine mai puțin interesantă. Din contră, cred că îi dă valoare. Încerc să mă bucur de fiecare zi, de compania oamenilor, iubesc natura, animalele și iau fiecare clipă ca pe un dar. Și mai încerc să fac ceva… să înțeleg și să trag învățăminte din toate experiențele trăite, indiferent de polaritatea lor. Iar cum până acum nu cred că am spus nimic ieșit din comun, am să închei spunând că nu sunt altceva decât un om obișnuit. Am să las mai bine realizările mele să mă definească și probabil să vă bucure în același timp. Vă invit să descoperiți acest lucru.
2. Cum v-a venit ideea cărții „Ultimul înger trist”? Ce v-a inspirat în scrierea ei?
O singură idee în sine nu o pot localiza cu precizie în timp. Cred că într-o zi de toamnă târzie, mă uitam pe fereastră adâncit în propriile gânduri. Apoi… doar pentru o clipă, m-am oprit. Admiram natura observând desprinderea unei frunze ruginii și urmărind-o apoi plutind încet către pământ… ceva în mintea mea a făcut click. De aici a pornit totul, iar multe idei mai vechi aflate în stare latentă au început să iasă la iveală una după alta, încercând să-și găsească ordinea. Cam ăsta a fost începutul… atunci când am însuflețit o frunză și am înzestrat-o cu o conștiință de sine. Probabil asta e o primă surpriză pentru cititori.
3. Am văzut că „Ultimul înger trist” este primul volum dintr-o serie. Ne puteți spune care este numele seriei și câteva cuvinte despre următoarele volume?
Sincer să fiu, nu m-am gândit la un nume comun al acestei serii. Cred că ar fi o idee bună să fac un concurs la un moment dat pe această temă și să lăsăm și cititorii să-și exprime o opțiune în acest sens. Următoarele două volume, „Artizanii Întunericului” și „Ordinul Fleur de Lys”, vor fi în strânsă legătură cu primul volum. Acțiunea va continua fluid, iar doza de neprevăzut va fi cel puțin la aceleași cote. Am ideile principale bine conturate pentru amândouă, dar nu vă pot dezvălui încă nimic, din păcate. Surpriza va fi totală. Atât pot să vă spun pentru moment.
4. Ați ascuns în această carte informații pe care doar unii cititori le vor descoperi și înțelege?
Așa cum am mai afirmat și cu altă ocazie, cartea are mai multe paliere de înțelegere. Poate fi privită și catalogată ca o simplă înșiruire de povestiri fără vreo legătură aparentă. O privire mai obiectivă poate aduce un plus de înțelegere în ceea ce privește dinamica personajelor, cât și a interacțiunilor dintre ele. Iar o analiză mai profundă dezvăluie idei și abordări noi, concepte morale și valori, toate exprimate ca un tot unitar într-o cheie personală. Cartea are câte ceva de oferit pentru fiecare cititor al ei.
5. Ce abilități considerați că este necesar să posede o persoană pentru a putea scrie?
În primul rând, trebuie să-și dorească acest lucru. Apoi, cred că trebuie să fie suficient de determinat să înceapă și, mai ales, să continue tot acest demers. Cu destulă ambiție o să găsească și calea să facă ce și-a propus. Dacă ar fi să vorbim în termeni de idei, creativitate, stil, talent sau inspirație… ei bine, astea țin de fiecare în parte. Însușiri individuale care pot da cumva o măsură efortului depus.
6. Care a fost momentul în care ați decis că vă doriți să scrieți?
Aveam această intenție de ceva vreme și asta pentru că îmi veniseră mai multe idei interesante și îmi doream să fie exprimate și ordonate cumva. Am început prima dată doar să le notez și asta din dorința ca ele să nu fi uitate. Apoi a urmat scrisul în sine, un proces cu mult mai greu.
7. Ați efectuat și muncă de documentare pentru a scrie această carte? Dacă da, cât timp v-a luat documentarea?
Nu aș spune neapărat documentare, cel puțin în ceea ce mă privește. Este mai mult o pasiune de a fi la curent cu noutăți în mai multe domenii și mă refer aici și la cele care m-au ajutat în realizarea cărții.
8. Care vi se pare a fi cea mai grea parte a procesului de creație a unei cărți?
Cred că cea mai dificilă parte este atunci când te așezi și ai în față doar o pagină albă sau un ecran gol. Îți trebuie foarte multă răbdare să-ți exprimi gândurile și să le poți așterne așa cum dorești. Este momentul în care ai declanșat un întreg proces care nu se desfășoară doar în fața acelei coli de hârtie sau a ecranului. Mintea ta în mare măsură va fi absorbită în tot acest demers până în momentul când consideri că ai terminat manuscrisul.
9. Cum vă sprijină familia în cariera de scriitor?
Mă încurajează să continui în clipele mele mai grele. Așa cum am spus, este o cale sinuoasă, care necesită destul efort de concentrare și perseverență, deși faci ceea ce îți place. Are suișuri și coborâșuri, iar un sprijin moral este important la momentul potrivit.
10. Puteți numi un lucru surprinzător pe care l-ați descoperit în timp ce scriați cartea „Ultimul înger trist”?
Cred că pot să numesc unul interesant. Este faptul că anumite idei pur și simplu dădeau naștere altora și totul devenea un construct cumva interactiv, de parcă tot universul cărții se clădea pe el însuși, iar rolul meu nu era altul decât a fi un simplu mesager al său.
11. Care considerați că sunt elementele de bază pentru o carte bună?
Păi, în primul rând, ar fi acela de a transmite un complex de emoții. Consider că este foarte important să atingi inima cititorului. Fără asta, cartea nu reprezintă mai mult decât o înșiruire seacă de cuvinte și informații poate inutile. Apoi ar urma ideea în sine, bine structurată și dezvăluită pe parcurs cu ajutorul unui limbaj cât mai accesibil. Ar fi bine ca, din orice carte citită, să putem învăța câte ceva, iar pe lângă toate astea, lucrarea în sine să rămână în amintirea celui care o parcurge ca o experiență plăcută și inedită.
12. Care este cititorul ideal al cărții „Ultimul înger trist”?
Sunt de părere că este destul de accesibilă, deși are o anumită densitate care te invită la un plus de atenție pe tot parcursul lecturii. Eu o descriu cam așa: „aici puteți regăsi împletindu-se armonios multe idei complexe, originale și neobișnuite, ficțiune, SF, mister, umor, dragoste, neprevăzut, inedit, acțiune, suspans.”. Să nu uităm și încadrarea romanului în categoriile dezvoltare personală, dezvoltare spirituală, literatură motivațională, spiritualitate. În această zonă s-ar afla Cititorul Ideal.
13. Care a fost scena care vi s-a părut cel mai dificil de scris?
E greu să-mi amintesc una anume, cred că au fost oricum mai multe și, așa cum spuneam, este un întreg proces în care ești absorbit în mare măsură. Când el se termină, nu mai știi exact ce anume a fost mai dificil sau mai ușor, ești bucuros doar de rezultat, iar efortul trece într-un plan secund.
14. În carte, Billy Boy are o perspectivă destul de sumbră cu privire la oameni, la comportamentul uman. În ce măsură sunteți sau nu de acord cu această concepție a sa?
Trebuie să fiu sincer și să recunosc că tind să mă regăsesc în anumite aspecte și idei ale acestui personaj. Nu ne aliniem însă până la capăt, eu fiind un optimist convins. Să nu uităm că, de fapt, el este doar un personaj și este anume zugrăvit în această lumină sumbră pe care ați menționat-o. Personal, nu încerc decât să-mi exprim voalat, cu ajutorul lui, anumite considerente legate de comportamentul uman și de violență în general, iar acest flagel îl expun apoi într-un context mult mai lărgit în carte. Cam atât, și nu aș vrea să dezvălui acum mai mult. Să nu stricăm surprizele pe care le ofer toate cu drag cititorilor.
15. Aveți un ritual pe care îl practicați atunci când scrieți?
Deloc, ideile vin și pleacă una după alta și atunci când apuc, fie că dorm sau mă ocup cu altceva, îmi impun să le notez succint, după care ele sunt integrate atent acolo unde trebuie.
16. Ați primit vreodată un sfat legat de scris, pe care îl considerați important și ați dori să îl împărtășiți și cu cei care citesc acest interviu?
„Ultimul înger trist” este cartea mea de debut și nu am primit încă sfaturi nici despre scris și nici despre tema sau ideile abordate. Mă aștept la acest lucru și accept cu nerăbdare să primesc orice feedback, indiferent de polaritatea lui. Din fiecare voi avea ceva de învățat. Nu pot decât să mulțumesc cititorilor, pe care îi invit pe pagina mea de Facebook și pe site-ul de autor să-și împărtășească opiniile.
17. Care este momentul preferat din zi pentru a scrie?
Nu există unul. Nu sunt genul care se așază undeva și apoi își spune în gând… gata, acum mă apuc de treabă. O fac atunci când reușesc. Ideal ar fi să pot să dispun de timpul alocat scrisului cu predilecție. Visez și îmi doresc asta din tot sufletul.
18. Ce cărți s-au scriitori v-au inspirat să scrieți?
Ar fi multe de spus la acest capitol. Am să amintesc aici doar câțiva, Dr. Dumitru Constantin, Dan Farcaș, Doru Davidovici, Victor Kernbach, Erich von Daniken și foarte mulți alții. Operele lor, alături de interesul meu de a cunoaște din mai multe domenii cumva apropiate, mi-au modelat gândirea și percepțiile încă din primii ani ai adolescenței. Asta era tare demult, undeva departe în timp și multă vreme acest gen de idei au fost cumva într-un con de umbră, chiar marginalizate. Mi-am continuat nestingherit preocupările ani la rând și apoi, din pasiunea mea pentru astfel de subiecte, a ajuns să vadă lumina tiparului „Ultimul înger trist”.
19. Aveți și alte proiecte în pregătire?
Sigur că da. „Artizanii Întunericului” și „Ordinul Fleur de Lys”, ambele cărți vor fi o continuare firească, dar neașteptată, în același timp, a temei abordate în „Ultimul înger trist”, dar cu și mai multe surprize, idei noi și situații absolut ieșite din comun. Lucrurile nu se opresc aici, există și intenții pe termen lung care vor prinde contur, dar pentru moment mă concentrez să duc la bun sfârșit cât mai bine această serie.
20. Vă mulțumim încă o dată pentru răspunsuri! Ce ați dori să le transmiteți cititorilor?
Și eu vă mulțumesc pentru posibilitatea oferită, de a-mi exprima și alte gânduri decât cele deja așternute în romanul meu de debut. Vouă, dragilor noștri cititori, nu pot decât să vă mulțumesc!!! Citiți cât mai mult și insuflați și altora pe cât posibil această nobilă îndeletnicire.
Cartea „Ultimul înger trist” de Alexandru D. Lazăr poate fi comandată de la Editura Letras, în format paperback sau eBook.
Poți citi recenzia noastră aici.
- Nu poți să scrii o carte? Iată un exercițiu care te va ajuta să începi! - 26 octombrie 2023
- Te confrunți cu sindromul impostorului când vrei să scrii o carte? - 17 octombrie 2023
- Nu ai timp să scrii? Iată un exercițiu care te va ajuta! - 11 octombrie 2023
- Fragmente „Logo-Armonia de acasă. Volumul I” – Mădălina Orian - 27 septembrie 2023
- Fragmente „ApiHerbal Dacica” – Camelia Lovin - 13 septembrie 2023
- Fragmente „Feng Shui pentru Scriitori” – M.C. Simon - 31 august 2023
- Am lansat „Blondă în acțiune” la Salonta – Eva Anca Hamza - 14 august 2023
- Poooozzzzeeeee cu Blonda în acțiune! Lansare de carte - 14 august 2023
- Secrete de Scriitor: Bianca Covaci - 1 august 2023
- Media kit carte „Paralelism dual”, de Bianca Covaci - 27 iulie 2023
