Bogdan Ispas este autorul seriei „Fiicele Lunii”, care cuprinde volumele: „Atingerea”, „Regina de Cleștar”, „Proscriși” și „La revărsatul zorilor”. Pe blogul său, Bogdan Ispas, puteți citi informații despre autor și cărțile sale, dar găsiți și o secțiune de recenzii, unde autorul vă tentează cu diverse lecturi.
Astăzi, vă invităm să aflați mai multe din culisele vieții de scriitor, prin intermediul interviului pe care autorul Bogdan Ispas a acceptat să îl ofere site-ului nostru.
1. Bună, Bogdan! Îți mulțumim că ai acceptat să răspunzi câtorva întrebări pentru cititorii site-ului Calea Către Carte! Pentru cititorii care nu te cunosc, cine ai spune că este Bogdan Ispas, cum te-ai descrie?
Mulțumesc și eu pentru invitație! Sunt absolvent al unei Facultăți de Științe Economice și lucrez în domeniu de unsprezece ani. Deși mi-am descoperit cu adevărat pasiunea pentru lectură prin adolescență, m-am considerat un om al cifrelor, mai degrabă. În 2012 am început să lucrez la primul volum din seria Fiicele Lunii. Un volum s-a transformat apoi într-o serie de care sunt foarte mândru. Au trecut zece ani de atunci și seria aceasta încă îmi este prietenul bun la care nu sunt încă pregătit să renunț. Altfel, sunt om cu de toate care va fi toată viața implicat într-un proces de autocunoaștere și dezvoltare.
2. Ce te-a inspirat să scrii seria „Fiicele Lunii”?
A fost mai mult vorba de nevoie: nevoia de autocunoaștere, de autodepășire, de ieșire din rutină. Am avut nevoie să creez acest univers în care să mă transpun și cu ajutorul căruia să ajung să mă cunosc mai bine. Apoi, am ales literatura fantastică pentru că mi se pare că aici nu există bariere de niciun fel, îți poți da frâu liber imaginației. Realitatea o trăim zilnic, măcar în literatură să depășim granițele. Și o altă sursă de inspirație a fost basmul românesc de unde am preluat anumite personaje pe care mi-am propus să le plasez într-un altfel de scenariu. Mitologia românească este frumoasă și ofertantă și așa cum alții sunt mândri de poveștile lor și noi ar trebui să fim de ale noastre.
3. În ce măsură a fost necesar să te documentezi pentru a scrie cele patru volume ale seriei „Fiicele Lunii”?
Nu am recurs foarte mult la documentare. Ce-i drept, am recitit anumite basme ca să îmi reîmprospătez memoria cu privire la cum erau plasate personajele, m-am documentat puțin despre mitul ielelor și m-am inspirat, evident, în crearea personajelor de la oamenii din jur dar mi-am propus ca măcar în ceea ce scriu să mă simt liber, să nu îmi impun reguli care să îngreuneze procesul sau care să îl transforme într-o corvoadă.
4. Cei care au citit seria, au fost fascinați de poveste și de universul pe care l-ai creat. Ai în plan să continui seria?
Mi-aș dori foarte mult să mai adaug un volum. Universul Ercada este încă imprevizibil, a intrat într-o nouă etapă și deja am început să strâng idei pentru o nouă întâlnire cu Ana, Eva și Eduard.
5. Scrisul te energizează sau te epuizează?
Este un amalgam de sentimente. Atunci când se naște ideea simt o motivație care îmi dă energie, mă bucură și îmi șoptește să mă apuc de treabă. Încep să văd imagini, să caut intrigi, modalități prin care să adaug suspans dar să vin și cu ceva nou, interesant. Însă transpunerea imaginilor și a ideilor în cuvinte m-a frustrat de foarte multe ori. Mă simt demoralizat atunci când mă blochez, când am impresia că bat pasul pe loc sau nu sunt destul de productiv. Este un proces complex care nu poate fi descris categoric, într-un singur cuvânt: ori energizant ori epuizant.
6. Ai ales să scrii povești din perspectiva unor personaje feminine. Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâmpinat-o în acest sens?
Cea mai mare provocare în acest sens este să creez personaje credibile, care să convingă. Dar având în vedere că povestea se învârte în jurul ielelor prezența personajelor feminine în abundență a fost cumva implicită. Și mai mult, o altă provocare cu care mă confrunt la fiecare carte este să accept că pot da greș în crearea unor personaje, că pot fi amănunte care să îmi scape și care să fie descoperite mai târziu de cititori.
7. Cum consideri că ți s-a schimbat stilul de când ai scris prima carte și până în prezent?
Consider că am evoluat, că sunt mult mai pregătit în a edita ceea ce scriu, mult mai cursiv. Este adevărat că în volumul „La revărsatul zorilor” am încercat ceva nou în sensul că am scris povestea la persoana întâi ceea ce mi-a oferit o altă perspectivă și o altfel de provocare pe care mă bucur că am reușit să o duc la capăt. Eram obișnuit cu omniprezența pe care mi-o asigura perspectiva la persoana a treia. Când folosești persoana întâi totul se raportează la personajul în cauză, ceea ce poate fi mai ușor de scris dar mai puțin ofertant. Dar, în principiu, o schimbare foarte mare de stil nu s-a petrecut. Îmi place să pun accent pe lumile interioare ale personajelor și pe felul în care ele se răsfrâng în acțiunile lor exterioare.
8. Dacă ar fi să îți alegi un animal drept mascotă pentru când scrii, ce animal ai alege?
Nu m-am gândit niciodată la acest lucru dar dacă ar fi să aleg și dacă m-aș raporta în mod special la volumul „La revărsatul zorilor”, la care renunțasem la un moment dat după ce scrisesem mai mult de jumătate, aș recurge tot la un animal mitic, Pasărea Phoenix care, de altfel, apare și în seria Fiicele Lunii.
9. Ai un ritual pe care îl faci atunci când scrii?
Da, am nevoie să fiu singur. Îmi pun căștile pe urechi și pornesc muzica. 90% din seria Fiicele Lunii este scrisă pe muzică. Muzica mi-e muză și îmi oferă de multe ori starea și inspirația de care am nevoie.
10. Care a fost cea mai mare provocare pe care ai întâlnit-o în procesul de scriere și/sau publicare?
Cred că în ziua de astăzi dacă vrei să publici, publici. Nu știu cât de mare provocare mai reprezintă acest lucru și nu cred că este benefic pentru industria cărții în țara noastră. Dar depinde foarte mult unde vrei tu să te plasezi ca scriitor. În funcție de răspunsul la această întrebare publicarea poate deveni o provocare acolo unde editurile sunt foarte selective. Iar în procesul de scriere cred că cea mai mare provocare este să depășesc sentimentul de insuficiență și tendința spre perfecționism.
11. Care consideri că sunt principalele obstacole pe care le întâmpină scriitorii?
Promovarea este defectuoasă, proces de care de cele mai multe ori trebuie să se ocupe autorii înșiși în cea mai mare parte (deși poate că nu au uneltele necesare) și reticența cititorilor față de scriitorii români.
12. Care a fost cea mai frumoasă experiență pe care ai trăit-o de când ai devenit autor publicat?
Cel mai frumos sentiment îl am atunci când primesc o reacție din partea cititorilor. Dacă este și pozitivă atunci cu atât mai bine, însă și criticile sunt constructive în ciuda faptului că pot fi dureroase.
13. Consideri că este important pentru un scriitor să fie și cititor?
Categoric da. Cel puțin în cazul meu, cei mai buni profesori sunt cărțile pe care le citesc. Poți lua alți scriitori ca exemplu, ca sursă de inspirație, le poți analiza creațiile, poți compara cărțile de succes și să găsești punctele comune astfel încât să îți formezi o idee. Plus că cititul are mult prea multe avantaje ca să îl ignori ca etapă: dezvoltă creierul și vocabularul, stimulează imaginația, pune mintea la contribuție, relaxează. Și acestea sunt doar câteva avantaje.
14. Care a fost scena pe care ți-a fost cel mai greu să o scrii?
Cred că cel mai greu mi-a fost să scriu scrisorile de la finalul volumului trei, „Proscriși”, pentru că a coincis cu nevoia de a conștientiza că am ajuns la final. Că o etapă care a durat atâția ani s-a încheiat, că trebuie să îmi iau la revedere de la personaje. Și acest lucru a cântărit atât de mult încât în ultimele pagini am adăugat o scenă care să lase loc pentru o eventuală continuare.
15. Cum reușești să te transpui în pielea personajelor atunci când ai de scris o scenă intensă?
Din nou muzica mă ajută foarte mult să simt, apoi încerc să mă raportez la propria experiență dacă este convenabil. În plus, îmi place să citesc cărți de dezvoltare personală și să descopăr, în mod indirect, altfel de trăiri de care să mă folosesc atunci când îmi vin la îndemână.
16. Când și cum ai decis că îți dorești să devii scriitor?
Cred că am decis să devin scriitor declarat atunci când am decis să public primul volum din serie. Dar nu scriu ca să mă numesc scriitor, asta e destul de clar pentru mine.
17. Ai avut persoane apropiate care te-au încurajat să scrii? Dar persoane care, dimpotrivă, te-au descurajat?
La început, cât am lucrat la primul volum „Atingerea”, nu a știut nimeni. A fost procesul meu, intim, și nu am simțit nevoia să discut despre asta cu alte persoane așa că m-am încurajat mai mult singur. Însă după aceea da, au fost persoane care și-au exprimat încântarea și au fost și persoane care mi-au sugerat că aș putea să încerc altceva. Fiecare om are dreptul de a înțelege experiența de a citi cărțile mele în felul său.
18. Dacă ar fi să scrii un alt gen decât fantasy, care ar fi acela? Și care este genul pe care nu l-ai scrie niciodată?
Aș înclina spre thriller sau roman polițist. Doar că aici, din punctul meu de vedere, este absolut necesară etapa de documentare de care menționai mai sus astfel încât să reușesc să creez un o experiență cât mai credibilă. Nu cred că aș încerca să scriu o carte romantică în care să fie prezent mult erotism.
19. Lucrezi momentan la o altă carte? Ce ne poți spune despre viitoarele tale proiecte în acest sens?
Nu pot să spun foarte multe despre proiectul actual pentru că pentru mine asta coincide cu o promisiune și nu știu dacă sau când se va concretiza ceva în direcția asta. Ceea ce pot să spun este că nu am renunțat la scris doar că sunt anumite momente în viață în care prioritățile se schimbă un pic și trebuie să acorzi atenție unor lucruri pe care le-ai înfundat în sertar. Dar ca idee generală, pentru viitor, îmi doresc un volum patru pentru seria Fiicele Lunii și cel puțin un roman polițist/thriller. Viitorul este însă imprevizibil și în locul acestora poate se vor naște alte idei. Vom vedea.
20. Îți mulțumim încă o dată pentru răspunsuri! Ce ai dori să le transmiți cititorilor în încheiere?
Și eu mulțumesc pentru ocazia pe care mi-ai oferit-o. Aș dori să le transmit cititorilor că spiritul cărților nu poate fi distrus însă poate fi schingiuit. Sunt conștient de prețul cărților, care este destul de mare raportat la nivelul de trai în țara noastră. Dar eu simt că toate cărțile pe care le-am citit mi-au oferit limpezime în viziune și o forță pe care nu mi-o poate lua nimeni. Citind investesc în mine. Și doar pentru că autorii români nu au parte de popularitatea și de reclama autorilor străini, asta nu înseamnă că nu sunt demni de citit. Alegeți lecturile cu grijă, dar nu renunțați la cărți! Formați-vă propriile păreri! Doar pentru că o carte este foarte populară nu înseamnă că este cea mai bună pentru voi și invers.
Cărțile autorului Bogdan Ispas pot fi comandate de pe Libris.
- Secrete de Scriitor: Bogdan Ispas - 17 august 2022
- Secrete de Scriitor: Rusty Adriana Holtei - 3 august 2022
- Dragostea nu moare – Maitreyi Devi – recenzie Evatopia - 28 iulie 2022
- Între două fronturi – Oana David – recenzie Rândurile Evei - 21 iulie 2022
- Jurnalul dispariției mele – Camilla Grebe – recenzie Rândurile Evei - 11 iulie 2022
- Gheața de sub picioarele ei – Camilla Grebe – recenzie Rândurile Evei - 4 iulie 2022
- Secrete de Scriitor: Ella Ihtus - 13 aprilie 2022
- Flăcări gemene – Oana Stroe – recenzie Evatopia.ro - 21 martie 2022
- Secrete de scriitor: Cătălina Tăgârță - 16 martie 2022
- Secrete de scriitor: Oana Stroe - 9 martie 2022
Atentie la acest articol, de fapt cred ca acest site are nevoie de mult mai multa atentie. Probabil ca voi reveni din nou pentru a citi mai multe, multumesc pentru informatii!
Cu drag. Sa fie cu folos!