Cătălina Tăgârță este de profesie jurnalist. A lucrat multă vreme ca redactor în presa scrisă, în special scriind articole din domeniul sănătății și conducând interviuri cu medici. Timp de 2-3 ani a lucrat în relații publice, și chiar dacă îi place si acest domeniu, spune că tot scrisul rămâne pe primul loc. După ce a devenit mamă pentru a doua oară, a decis să scrie despre experiențele ei pe un blog personal. Astfel s-a născut site-ul www.tagarta.ro, unde împărtășește diverse articole despre viața de părinte și despre provocările care vin odată cu statutul de mamă.
Lucrând multă vreme pe post de redactor, a început să scrie și în afara programului de lucru, cu gândul de a publica o carte, cândva. Totuși, timpul limitat și ocupația de mamă a determinat-o să amâne de fiecare dată, să plaseze această dorință a ei pe ultimul loc. Asta până când a descoperit cursul de scriere a unei cărți nonfiction, organizat de Mirela-Carmen Stancu. S-a înscris la curs, iar în timpul acestuia a reușit să creioneze structura pentru viitoarea sa carte.
De la creionarea structurii și până la forma finală a lucrării a fost doar un pas și un strop de ambiție. Astfel, a reușit să lanseze prima sa carte, „Erik și viața fără gluten la 3 ani”. Cartea însumează diverse povestiri legate de boala celiacă, de dieta strictă fără gluten și este inspirată din experiența autoarei cu fiul ei mai mare.
1. Bună, Cătălina! Îți mulțumesc că ai acceptat să răspunzi câtorva întrebări pentru cititorii site-ului Calea către Carte! Ești obișnuită să scrii, să prezinți alte persoane în cadrul interviurilor. De data aceasta, te invităm să scrii despre tine, să te prezinți pentru cititorii noștri. Cine este Cătălina Tăgârță?
În urmă cu ceva vreme am primit fix aceeași întrebare, în cadrul unui program de dezvoltare personală. Și recunosc că acela a fost un punct de cotitură în viața mea, fiindcă nu am știut să dau răspunsul pe loc și am fost provocată să fac o introspecție puternică. Când le este adresată o astfel de întrebare, prima tendință a oamenilor este să se gândească la meseria lor, la rezultatele obținute din punct de vedere profesional. Și făcând eu atunci o radiografie rapidă a CV-ului meu am realizat că nu sunt doar atât, un cumul de funcții sau diplome. M-am orientat apoi spre viața personală. Sunt soție, mamă a doi băieți frumoși, am o viață împlinită. Dar nici asta nu pare să fie tot. Cred că răspunsul este mai mult de atât. Este puțin despre felul meu de a fi, despre cum mă văd eu sau despre cum mă percep cei din jur și mai mult despre dorințele, pasiunile, visurile și valorile mele, de care nu am fost conștientă multă vreme. Pe scurt: Cătălina este o visătoare.
Foto: arhiva personală a autoarei Cătălina Tăgârță
2. Când ți-a venit pentru prima oară ideea de a scrie cartea „Erik și viața fără gluten la 3 ani”?
În momentul în care fiul meu (de aproape 3 ani la vremea aceea) a fost diagnosticat cu boala celiacă am fost nevoiți să îi explicăm, în mod constant, de ce dintr-odată nu mai are voie să mănânce la fel ca ceilalți copii. Și îmi făcusem un obicei din a inventa, seară de seară, câte o poveste despre provocările cu care el se confrunta peste zi. Unele istorioare i-au plăcut atât de mult încât îmi cerea să i le spun mereu. Am și postat uneori frânturi din ele pe blogul meu, iar în momentul în care am strâns mai multe m-am gândit că ar fi drăguț să le strâng laolaltă și să conturez povestea mare în jurul lor.
3. Cui i se adresează cartea? Cum ai defini cititorul ideal al acestei cărți?
Cartea se adresează în primul rând familiilor care au copii cu intoleranță/alergie la gluten sau boală celiacă, dar nu numai. Pot rezona foarte bine cu povestea și persoanele care au alte interdicții alimentare (la ou, lactoză, zahăr etc.) sau care vor pur și simplu să dea un restart și să înceapă să mănânce sănătos. Indiferent de motivul pentru care cineva ar dori sau ar avea nevoie să își schimbe stilul alimentar, consider că va trece aproximativ prin aceleași stări. Setarea mentală în astfel de situații este esențială. Iar sprijinul familiei este și el important. Degeaba îți propui tu să slăbești, dacă cel de lângă tine mănâncă orice, la orice oră din zi și din noapte. E nevoie de înțelegere și de educație pentru toți membrii familiei. Cititorul ideal, așadar: mame care au copii cu diete speciale sau care își doresc un regim alimentar sănătos pentru ai lor copii.
4. Se vorbește adeseori despre intoleranța la gluten sau regim gluten-free. Care este, de fapt, realitatea vieții de zi cu zi, în cazul în care glutenul trebuie evitat cu desăvârșire?
Dieta fără gluten este recomandată, obligatoriu, în oricare dintre situațiile următoare: boală celiacă, intoleranță la gluten (non-celiacă) sau alergie la grâu. Pe lângă acestea, mai sunt și alte cazuri în care excluderea glutenului din alimentație ar putea ajuta, cum ar fi unele boli autoimune, precum tiroidita, lupus, și altele. Eu nu am studii în acest sens, vorbesc strict din experiența noastră și din ceea ce m-am documentat, iar informațiile pe care le-am furnizat în carte au fost verificate de un medic. Am și menționat asta. Referitor la realitatea vieții de zi cu zi, de care mă întrebi, pot spune că începutul a fost extrem de provocator. Dincolo de excluderea în sine a anumitor produse care conțin gluten, în cazul bolii celiace intervine și contaminarea. Am primit diagnosticul fiului cel mare în momentul în care eram în plin proces de diversificare cu bebelușul… și informațiile despre contaminare m-au „lovit” pur și simplu. Nu puteam pune mâna pe pâine obișnuită să îi dau unuia, apoi să pun mâna pe mâncarea fără gluten a celuilalt. Practic, nu îi puteam hrăni pe amândoi în același timp, ceea ce… era destul de dificil. Mamele cu mai mult de un copil înțeleg foarte bine ce spun. Și atunci am făcut consiliu de familie și am hotărât cum vom proceda în continuare.
5. Cartea este bazată pe experiența ta personală. Cum te-ai simțit scriind-o? Ai simțit asta ca pe o eliberare sau dimpotrivă?
Am scris totul cu lejeritate, pas cu pas, pe măsură ce lucrurile se întâmplau. Și mărturisesc că pe noi ne-ar fi ajutat foarte mult o poveste de acest gen la începutul regimului. În primele luni de dietă nu cunoșteam pe nimeni cu această problemă. Și a fost groaznic. Simțeam nevoia să împărtășesc cu cineva ceea ce ni se întâmpla, să vorbesc despre stările prin care trecem. De aceea am și început să notez lucrurile care ne-au ajutat pe noi.
6. Cum consideri că îi va ajuta această carte pe cititori?
Sper din suflet ca experiența noastră să fie de folos și altora. Dacă informațiile pe care le-am strâns în carte ajută sau inspiră cel puțin o persoană, atunci consider că tot efortul meu de a scrie nu a fost în zadar. Fiindcă mărturisesc că nu a fost ușor. Nu e simplu să îți pui sufletul pe tavă. Îți vin în minte tot felul de lucruri, te gândești ce vor spune cei din jur, convingerile limitative se ridică la suprafață precum uleiul, dar am luat decizia de a livra totuși mesajul din dorința de a-i inspira pe ceilalți. Chiar am în carte un capitol intitulat: „Nu sunt singurul Marțian”. Și sunt convinsă că vor fi persoane care se vor identifica perfect cu personajul.
7. Ai ales să publici în regim self-publishing. Cum ți s-a părut procesul și ce te-a determinat să alegi această variantă?
Aici este o poveste lungă… Au fost mai multe motive, desigur. Printre ele și faptul că nu mă consider neapărat o scriitoare în adevăratul sens al cuvântului. Adică, da, iubesc să scriu. Dar recunosc că am acționat cumva din poziție de frică atunci când am decis să public cartea. Dovadă stă și faptul că am tipărit-o și nu am niciun plan mai departe cu ea. Deși, cum spuneam, sunt conștientă de valoarea ei, de cât de mult impact ar putea avea în rândul mamelor aflate în aceeași situație. Un alt motiv a fost legat de un alt curs pe care l-am urmat, pe tema Print on Demand (POD). Știam deja pașii pentru a publica pe cont propriu la nivel internațional, dar am ales totuși să colaborez și cu o editură din țară pentru versiunea în limba română.
8. Cât de important consideri că este mediul online pentru a te promova ca scriitor?
Este esențial. La capitolul acesta nu excelez, din păcate.
9. Ce fel de cărți obișnuiești să citești?
În prezent citesc mult pe partea de dezvoltare personală. Chiar acum am terminat: „Uneori câștigi, uneori înveți”, de John C. Maxwell.
10. În ce măsură consideri că este important ca un scriitor să fie și cititor deopotrivă?
Nu știu dacă neapărat pentru a fi scriitor, ci în general cred că e important să fii deopotrivă și cititor. Fiindcă învățarea trebuie să se facă pe tot parcursul vieții. Indiferent de ceea ce îți place să citești sau sub ce formă preferi să studiezi. Cred că cea mai mare greșeală pe care o fac oamenii este să confunde învățarea cu studiile de la școală. Și odată finalizat ultimul ciclu de studiu să spună adio învățării. Acesta ar fi un alt mesaj pe care mi-ar plăcea să îl rețină părinții: să își crească ai lor copii insuflându-le ideea că vor învăța pe tot parcursul vieții, nu să numere în ordine descrescătoare anii de studiu pe care îi mai au de urmat și apoi gata…
11. Ce alte proiecte de scriere ai în desfășurare? Ne poți oferi câteva detalii despre ele?
Am foarte multe idei. Și din păcate foarte puțin timp liber. Dar, așa cum spunea cineva pe care eu admir foarte mult: ziua are tot 24 de ore pentru toată lumea. Important este ce priorități alegi să strecori în cele 24 de ore. Am în plan o serie de cărți pentru copii. Și un memoriu, fiindcă tot îl așteaptă Mirela .
12. Ai avut nevoie să te documentezi pentru a scrie cartea „Erik și viața fără gluten la 3 ani”?
Da. M-am documentat în permanență. În primul rând pentru noi, ca familie, să avem certitudinea că facem lucrurile așa cum trebuie. Sunt deschisă la orice noutate, la orice informație legată de nutriție, parenting, dezvoltare personală. Și m-am documentat odată în plus pentru informațiile medicale din carte. Iar la final am colaborat și cu doamna doctor Lidia Cremer, pentru a fi sigură că livrez date corecte.
13. Atât munca ta, cât și pasiunea se învârt în jurul scrisului. Ce alte pasiuni mai ai, pe lângă scris?
Fotografia. Și gătitul. Mă relaxează oricare dintre cele două.
14. Ce te-ai vedea lucrând, dacă nu ai mai putea să lucrezi în domeniul scrisului?
Momentan sunt încă în CIC (Concediu de Îngrijire și Creștere a Copilului), iar în scurt timp voi reveni la poziția de Specialist Relații Publice. Acesta a fost ultimul meu job și în cadrul firmei am fost implicată în implementarea unor proiecte foarte drăguțe, dar în mare parte tot responsabilități legate de scris am, și de relaționare cu oamenii, ceea ce e ok. Spuneam că am făcut un curs despre POD. Îmi place mult partea de graphic design și aș vrea să fac în continuare cărți no și low-content. Probabil mi-aș îndrepta atenția aici, sau spre fotografie.
15. Cum reușești să împaci viața de familie cu scrisul?
Cu doi copii mici…, atât de mici, e greu. Dar secretul stă în planificare și organizare. La un moment dat, când i-am zis că simt că nu le mai acord copiilor timp de calitate, în care să facem efectiv lucruri productive împreună, nu doar să tocăm morcovi, să întindem rufe și să strângem jucării, Coach-ul meu m-a întrebat: „Ți-ai planificat asta? Ai notat efectiv în agendă?”. Presupun că îți dai sema cât de ciudat m-am uitat la el… Nu înțelegeam ce vrea să îmi spună. Și atunci mi-a explicat că va fi din ce în ce mai greu să se întâmple asta dacă nu îmi planific exact: de la ora X la Y, facem cutare activitate. Știi că același sfat îl dă și Mirela în cursul său: Să definești exact și să stabilești realist spațiul și intervalul orar în care vei scrie. Și apoi începi un maraton! Altfel, e greu să se întâmple de la sine lucrurile.
16. Crezi că există „blocajul scriitorului”?
Oh… da. Dar pentru asta recomand cursul „Calea către carte”. Fără Mirela, eu nu aveam curaj să public, asta e clar. Îi mulțumesc și pe această cale și îi încurajez pe toți colegii din comunitatea ei să stabilească termenul de finalizare, cum ne-a recomandat la curs, iar la final dacă se blochează să îi ceară sfatul. E minunată.
Foto: colaj din arhiva personală a autoarei Cătălina Tăgârță
17. Cum crezi că va fi primită cartea „Erik și viața fără gluten la 3 ani” de către cititori?
Primele feedback-uri au fost pozitive. Și speram să fie așa, bineînțeles. Am pus mult suflet în carte. Și cred că asta se simte. Aștept cu emoții și feedback-ul pacienților. Sunt curioasă și în ce măsură este efectiv de ajutor, dincolo de a fi o lectură interesantă.
18. Care consideri că sunt elementele de bază care definesc o scriere bună?
Să transmiți emoție odată cu mesajul. Informația simplă nu adaugă la fel de multă valoare.
19. Ce le-ai recomanda celor care își doresc să scrie și nu au curajul să înceapă sau amână din motive de lipsă de timp?
Să aplice tot ce predă Mirela în curs, fiindcă este unul complex. Nu e vorba doar de a așterne informațiile pe foaie, ci și de mindset, de programare mentală, de învingerea convingerilor limitative. Mulți nu scriu pentru că se tem de ce vor spune cei din jur, pentru că nu au idee ce se va întâmpla cu manuscrisul odată finalizat și multe alte motive de acest gen… Și eu am avut fel și fel de gânduri. Dar e important să faci primul pas. „Jump!” Apoi, te prinzi tu pe parcurs ce ai de făcut. Dar un lucru e cert: dacă nu încerci, la final doare mai tare frustrarea de a nu fi încercat decât un eventual eșec.
20. Îți mulțumesc încă o dată pentru că ai răspuns întrebărilor noastre! La final, ce ai dori să le transmiți cititorilor?
Să nu treacă nicio zi în care să nu învețe ceva, orice! Iar seara să mediteze asupra lucrurilor pentru care sunt recunoscători! Să trăiască fiecare zi conștient și să facă tot ce le stă în putință pentru a adăuga valoare celor din jur! Pe mine asta mă motivează foarte mult! Haideți să facem limonadă din toate lămâile pe care le găsim în calea noastră, și să îi servim și pe cei din jur. Ce sentiment minunat!
- Secrete de Scriitor: Bogdan Ispas - 17 august 2022
- Secrete de Scriitor: Rusty Adriana Holtei - 3 august 2022
- Dragostea nu moare – Maitreyi Devi – recenzie Evatopia - 28 iulie 2022
- Între două fronturi – Oana David – recenzie Rândurile Evei - 21 iulie 2022
- Jurnalul dispariției mele – Camilla Grebe – recenzie Rândurile Evei - 11 iulie 2022
- Gheața de sub picioarele ei – Camilla Grebe – recenzie Rândurile Evei - 4 iulie 2022
- Secrete de Scriitor: Ella Ihtus - 13 aprilie 2022
- Flăcări gemene – Oana Stroe – recenzie Evatopia.ro - 21 martie 2022
- Secrete de scriitor: Cătălina Tăgârță - 16 martie 2022
- Secrete de scriitor: Oana Stroe - 9 martie 2022
