Ella Ihtus este pasionată de spiritualitate de când se știe. Încă din școala generală, culegea articole din reviste de specialitate. Spune despre ea că este o persoană normală, ca toate persoanele, care a avut curajul și puterea de a-și înfrunta temerile de orice natură.
Inițial ideea autoarei a fost de a crea o poveste, în care descria cum a lucrat cu ea însăși si era menită pentru a motiva persoanele care încă nu au puterea și curajul de a cere ajutorul. În schimb, la un moment dat a simțit că oamenii au nevoie de soluții complete, astfel ca s-a născut ideea de a scrie cartea „De la suferință la vindecare”.
A debutat ca autor la Editura QUATRO, cu primul volum al seriei „De la suferință la vindecare”.
Cartea „De la suferință la vindecare. Soluții de bază pentru regăsirea sufletului” este o carte bazată pe experiența personală a autoarei Ella Ihtus, în care le oferă cititorilor informații de preț și unelte care să îi ajute să pășească cu încredere pe calea către vindecarea interioară și să evolueze din punct de vedere spiritual.
1. Bună, Ella! Îți mulțumesc din suflet că ai acceptat să răspunzi câtorva întrebări pentru site-ul Calea către Carte! Cine ai spune că este Ella Ihtus?
Cu mare drag, Anca!
Cine este Ella Ihtus??? Câteodată sunt un mister și pentru mine, redescoperindu-mă din ce în ce mai mult pe zi ce trece. Sunt o persoană normală, puțin rebelă, amuzantă și cu un suflet tânăr care se deschide din ce în ce mai tare frumosului. Când spun normală, ca orice om care a avut posibilitatea să își facă propriile alegeri, alegeri care m-au adus nu doar la redescoperirea de sine, ci și la pasiunea către științele ezoterice, terapii complementare, spiritualitate, fapt care m-a determinat să devin terapeut Reiki și scriitor, iar îmbinarea celor două a dat naștere acestei cărți.
2. Când ți-ai descoperit pasiunea pentru scris?
Prima dată, încă văd și acum imaginea în care, într-o zi de vară, stăteam întinsă în pat gândindu-mă să scriu o carte despre viața mea. Știu, e curios și pare paradoxal, dacă te gândești și întrebi în același timp ce poate scrie un copil la 14 ani despre viața sa. Ideile mi se roteau prin cap ca niște fire care se împleticesc, se răsucesc până ajung să se înnoade, încât nu puteam să le deslușesc și să le dau o formă. Pot să spun că am cochetat cu această idee cam vreo săptămână-două, dar la care până la urmă am renunțat. Oricum, dacă aș fi scris acea carte, ar fi fost o carte negativistă, plină de suferință și foarte sumbră.
Nu știu dacă a fost o pasiune pentru scris, dar am început prima data scriind și compunând urături pentru Anul Nou, mulate pe un anumit subiect. Apoi, în momentele în care mă simțeam îndrăgostită, compuneam poezii în care vedeam că parcă strofele lor se aștern singure pe hârtie. Însă nu pot spune că a fost o pasiune. Atunci eram fără de a fi conștientă de darul cu care m-a înzestrat divinitatea în acele timpuri. Apoi, acum vreo 3-4 ani, am început să scriu mici articole despre cum simțeam și vedeam anumite aspecte de viață. Articole născute în urma conștientizărilor proprii pe care le aveam în acel moment. Și… încet, încet, am început să scriu din ce în ce mai mult, văzând în același timp nu doar că îmi place și mă pasionează, ci în același timp sunt prinsă, ancorată în prezent. Astfel încât scrisul a devenit și un remediu terapeutic cât și de dezvoltare spirituală, aș spune.
3. Cum ți-a venit ideea de a scrie seria „De la suferință la vindecare”?
În urmă cu 5 ani am avut ocazia și viața mi-a scos în cale pe Parapsihologul și Trerapeutul Simona Igna, cu care am facut terapie Reiki de la distanță. Cu cât lucram mai mult cu mine, cu atât mă deschideam mai mult, dar în același timp vedeam cu părere de rău persoane care aveau nevoie de ajutor pentru a se elibera din ghearele suferinței proprii, dar care nu aveau curajul, din cauza anumitor considerente, să apeleze la unele metode de vindecare. Iar aici mă refer nu doar la vindecarea fizică sau mentală, ci la cea care contează cel mai mult, din punctul meu de vedere, vindecarea sufletească. Astfel încât, din dorința de a le ajuta indirect, m-am gândit să scriu povestea mea, cum am trecut eu prin acest proces și modul în care acesta mi-a schimbat viața. Dar apoi am simțit că oamenii au nevoie de soluții concrete și nu doar de povești, așa că am schimbat toată structura pe care era construită inițial cartea, în structura de față.
4. Ce ne poți spune despre această serie? Câte volume va avea și ce subiecte intenționezi să abordezi în volumele acestei serii?
Această serie este compusă din trei volume, dintre care primul, cel de față, la fel cum spune și subtitlul „Soluții de bază pentru regăsirea sufletului”, oferă uneltele necesare pentru crearea unei baze interioare solide necesare tuturor celor care doresc să pășească în regăsirea sufletului.
A doilea volum va veni în spijinul cititorilor prin a oferi soluții de a se elibera de emoțiile din trecut, astfel încât să poată să-și elibereze mult mai ușor sufletul din inchisoarea trecutului sumbru în care și l-au zăvorât. Dacă primul volum oferă baza necesară oricărui om care pășește pe calea regăsirii de sine, al doilea se axează pe factorii principali care îl țin pe om blocat, cum sunt propriul ego, căruia ei îi acordă o atenție mărită și cu care se identifică, cât și emoțiile negative de care ei fug sau pe care le ascund sub preș.
Al treilea și ultimul volum al acestei serii se concentrează și vorbește despre emoțiile pozitive, astfel încât să ajute cititorul să atragă în viața sa manifestări pline de lumină, iubire, prosperitate și pace.
Am creat această structură a seriei pornind de la ideea și faptul că mintea umană are tendința să divizeze aspectele și faptele din viața sa în lucruri bune și rele, negativ și pozitiv, astfel încât oarecum m-am mulat pe modul acesta de gândire. Unii dintre oameni încă nu pot să accepte faptul că atât binele cât și răul sau urâtul și frumosul fac parte dintr-un întreg, pe care ar fi indicat să îl accepte pentru a se simți și a fi împliniți.
5. Care este mediul ideal pentru tine atunci când scrii, astfel încât să te simți inspirată și productivă?
Draga mea Anca, scriu oriunde și oricând. Deoarece eu încă mai profesez meseria de agent de securitate și deoarece lucrez în ture, atât de zi cât și de noapte, pot scrie la două ziua la fel cum scriu și la două noaptea. Pot scrie și într-un parc, stând pe o bancă, ori la un birou, la serviciu sau acasă.
6. Care au fost principalele obstacole pe care le-ai întâmpinat în procesul de a scrie și a publica prima ta carte?
Sincer, la acest capitol m-a uimit și, cu părere de rău, nu în sensul cel mai bun, acest proces. Poate și din cauză că sunt la prima mea carte și nu am mai experimentat asta. Dar faptul că foarte puține edituri oferă șansa autorilor începători să se lanseze pe piață, având cerințe incomode și preturi absurde sau mult prea costisitoare. E greu să lucrezi cu o editură mare, care oricum nu te acceptă deoarece ești începător. Ceea ce personal mi se pare exact la fel cum ai tăia aripile unei păsări care dorește să își ia zborul din propriul cuib. Și, odată cu aceasta, nu doar că îi frângi aripile, ci îi blochezi, îi stingi pasiunea și dragostea pentru scris. Frângi o viață și poate chiar un geniu, blochezi nu doar evoluția sa, cât și evoluția posibililor cititori, iar asta mi se pare crud și lasă un gust amar.
7. În ce măsură a fost necesar să te documentezi pentru cartea ta?
Având în vedere că eu am trecut prin acest proces evolutiv lucrând cu mine însămi, nu a fost necesar să mă documentez, deoarece în carte sunt prezentate metodele cu care eu am lucrat Doresc să precizez că metodele scrise in aceasta serie nu îmi aparțin. Ele nu au venit așa, din neant, ci sunt cele sugerate de către Parapsihologul Simona Igna, metode care m-au ajutat să mă vindec sufletește, mental și fizic.
8. Ai avut alături persoane care te-au încurajat să scrii? Dar persoane care, dimpotrivă, ți-au zis că nu vei reuși?
Da, desigur. Am un prieten spiritual, Ady, care acum, după ce am dat cartea la editură, mi-a spus că: „Băi, când vedeam ce scrii și cum scrii, îmi venea să mă urc pe pereți.” Însă acest suflet minunat, în ciuda divergențelor noastre și a contrazicerilor pe teme spirituale, m-a susținut și nu a fost dată în care să nu mă încurajeze să scriu.
A doua persoană care m-a încurajat și m-a susținut a fost Mirela-Carmen Stancu, reușind să îmi elimine frica de ceea ce va spune lumea, frica de a greși sau cea că nu știu să scriu.
A treia persoană, dar nu și ultima, este Simona, fără de a cărui ajutor și terapie nu m-aș fi gândit să scriu o carte și care chiar mi-a sugerat titlul cărții. Ocazie în care le mulțumesc tuturor cu recunoștință pentru susținerea și ajutorul lor.
Persoane care să fi încercat să mă oprească nu am avut în jurul meu, cel puțin nu fățiș, ci doar puteam să observ că mă privesc ca pe o persoană căzută de pe altă Planetă sau nebună, chiar.
9. Cine a fost persoana sau care a fost cartea care te-a inspirat să începi să scrii?
Cred că Sinele meu Divin. A venit așa, instant. Știi, poate ți s-a întâmplat și ție să faci un lucru și să simți că acel lucru te va duce la altceva, cu toate că nu conștientizezi acest aspect. Așa am făcut eu cursul Mirelei , „Cum să scrii o carte nonfiction în 90 de zile”, simțeam o atracție, fără să conștientizez că îmi va ajuta sau unde mă va duce.
10. Ai un anumit program pe care îl urmezi pentru a scrie?
Cum am spus anterior, pot scrie oricând doresc și oriunde doresc. Sunt genul care sunt fără de dorința de a mă lăsa constrânsă de anumite obiceiuri sau moduri. Scriu exact cum trăiesc. Liber.
11. Cui consideri că merită să îi mulțumești pentru persoana care ești azi?
Tuturor. Vieții, Sinelui meu Divin, Creatorului Suprem, divinității, tuturor oamenilor din viața mea, atât celor care m-au ridicat, cât și celor care au încercat să mă coboare. Toți, absolut toți și toate experiențele trăite au avut propriul rol de jucat și m-au adus aici și acum, la ceea ce eu sunt aici și acum.
12. Cum crezi că va fi primită cartea ta de către cititori?
Sunt fără de a mă aștepta de exemplu ca o persoană care este pasionată de motoare ori de literatura de război să o citească, deoarece aceasta nu rezonează cu informațiile din carte. Nu o atrag. Deci, prin rezonanță și cu ajutorul legii atracției. Pentru că deja cum știi cine va rezona cu subiectul în sine, cine își va dori conștient sau inconștient schimbarea, să se vindece pe el însuși și care este deschis să primească toate acestea în viața sa, va primi cu ușurință și cu brațele deschise această carte. Restul, sunt doar restul.
13. Care ai spune că este cititorul ideal al cărții tale?
Cred că cititorul ideal al cărții mele este cel care s-a săturat de suferință, cel căruia i-a ajuns cuțitul la os, cel căruia îi urlă sufletul și îi spune: „Atât, stop, până aici, eu îmi doresc o viață fără de suferință și fac tot posibilul să o dobândesc!”.
14. Care a fost scena/capitolul cel mai greu de scris?
La acest volum nu am întâmpinat și am fost fără de aceste greutăți. Dar am să îți răspund la această întrebare în următorul interviu.
15. Consideri că scrisul este o practică spirituală?
Doamne, Anca, parcă îmi citești gândurile. Și, răspunzând la întrebarea ta, da, desigur, scrisul este o practică spirituală. Sincer, îți aduce bucurie și liniște, te unește cu propriul suflet, te ancorează și te ajută în același timp să rămâi centrat în prezent, nemaispunând că te poate purta în lumi neumblate și nebănuite, creându-ți și dăruindu-ți emoții minunate. Și, da… scrisul este o practică spirituală și poate deveni terapie. Chiar în cartea de față am scris un capitol intitulat , „Scrie și vindecă”, al cărui titlu vorbește de la sine.
16. Ce consideri că este necesar să facă un scriitor pentru a-și îmbunătăți stilul?
Simplu. Să scrie. Să continue să scrie, cum ar fi. Doar să lase frâu liber pasiunii de a scrie și să se lase învăluit și purtat de aceasta, fără a-și face griji de modul cum scrie, de ce va zice lumea sau de orice alte griji. Pentru că, dacă se lasă influențat de acestea și le va da putere, își va tăia singur aripile sau craca de sub picioare. Să întrețină acest foc și dorința lăuntrică prin și cu ajutorul scrierilor sale. Pentru că, odată stins, acest foc e mult mai greu de reaprins. Dar, în același timp, o pasiune stinsă și nematerializată îi devorează și propriul suflet. Iar dacă vede că întâmpină anumite dificultăți, să pună întrebări persoanelor care au trecut prin ceea ce trece el, să facă cursuri care îi pot da o direcție și îl pot ajuta foarte mult în evoluția sa ca scriitor. Să investească în pasiunea sa. Cu toate că personal nu sunt fanul sacrificiilor, însă cred că anumite compromisuri sunt necesare să le faci atunci când ai o pasiune. Și, crede-mă că datorită pasiunii dezlănțuite, persoana în cauză nu le va simți ca pe compromisuri sau sacrificiu, ci mai mult de atât, se va simți împlinită și o vor îmbogăți lăuntric. Investind în ea, va putea să dăruiască lumii. Când te gândești la oamenii care îți citesc propria carte și care sunt ajutați într-un mod sau altul, să se relaxeze pe canapea după o zi istovitoare de muncă, să își rezolve problemele și traumele, să le alungi suferința din suflet pentru a le reda zâmbetul. Eu cred că este minunat.
17. Care crezi că sunt caracteristicile de care are nevoie o persoană pentru a scrie?
Nu cred că are nevoie de vreo anumită caracteristică, atâta timp cât îi place ceea ce face și o face fără a se gândi la ce beneficii îi va aduce, faimă, renume, avere, etc.
Am întâlnit pușcăriași care scriau niște poezii și catrene minunate, de ziceai că sunt fiii lui Eminescu. Am citit poeziile și articolele care te transfigurau, a căror emoție și pasiune a iubirii sau durerea sumbră o puteai resimți în toți porii și rărunchii ființei tale, scrise de persoanele care sufereau de depresie acută. Cum spunea Mirela, oricine poate să scrie.
18. Consideri că o persoană poate deveni scriitor fără să simtă emoții puternice?
Nu, în niciun caz. Când scrii, ești în uniune cu tot. Scrisul e sunet, e poezie, e culoare și savoare. Scrisul este atât bătaia aripilor unui fluture care îți oferă gingășia sa, cât și furtuna declanșată deodată pe cerul înnourat. Scrisul e emoție, e dăruire, e pasiune, e iubire. Nu poți fi un scriitor bun fără de toate acestea. Ca scriitor, este necesar să te transpui și să fii atât prinț, cât și cerșetor. Ești și șarmantul gigolo, dar și tatăl iubitor ori familistul convins. Înainte de toate, fără a resimți emoțiile personajului despre care scrii, nu îl poți înțelege. Îți cunoști și descrii personajul prin emoțiile sale.
19. Ai și alte proiecte de scris în lucru, alături de această serie?
Da, cam 6 proiecte, dar doresc ca acestea să fie surpriză atât pentru cititorii mei, cât și pentru cei ai editurii și a site-ului Calea către Carte.
20. Îți mulțumesc încă o dată, Ella, pentru răspunsurile la acest interviu! Ce ai dori să le transmiți cititorilor?
Și eu îți mulțumesc, dragă Anca! Și mult succes îți doresc în cariera ta. Și sper că nu te vei opri doar la o carte și că vei continua.
Pentru cititorii mei doresc și le transmit să aibă parte de o viață trăită ușor, frumos și bine.
Să fie încrezători în divinitate, dar și în ei, pentru a putea primi și vedea sincronicitățile care apar în viața lor. Oricând să se informeze, să citească, dar să nu uite să experimenteze.
Cartea „De la suferință la vindecare. Soluții de bază pentru regăsirea sufletului” de Ella Ihtus a apărut la Editura QUARTO și poate fi comandată pe site.
- Secrete de Scriitor: Bogdan Ispas - 17 august 2022
- Secrete de Scriitor: Rusty Adriana Holtei - 3 august 2022
- Dragostea nu moare – Maitreyi Devi – recenzie Evatopia - 28 iulie 2022
- Între două fronturi – Oana David – recenzie Rândurile Evei - 21 iulie 2022
- Jurnalul dispariției mele – Camilla Grebe – recenzie Rândurile Evei - 11 iulie 2022
- Gheața de sub picioarele ei – Camilla Grebe – recenzie Rândurile Evei - 4 iulie 2022
- Secrete de Scriitor: Ella Ihtus - 13 aprilie 2022
- Flăcări gemene – Oana Stroe – recenzie Evatopia.ro - 21 martie 2022
- Secrete de scriitor: Cătălina Tăgârță - 16 martie 2022
- Secrete de scriitor: Oana Stroe - 9 martie 2022
