Secrete de scriitor: Natașa Alina Culea

4

Natașa Alina Culea este o scriitoare care și-a impresionat cititorii prin originalitate și povești rupte parcă din realitate. Are origini ucrainene și poloneze și este născută la Tulcea. A debutat în 2014, iar din 2019, cărțile sale sunt disponibile atât în România și Moldova, cât și în străinătate, fiind traduse în diferite limbi de circulație internațională și comercializate pe diverse platforme online.

Este o perfecționistă și spune despre ea că nu este nici modestă, nici timidă, doar emotivă. Cărțile sale sunt complexe, fiecare dintre ele fiind o poveste inedită. Adeseori, în cărțile sale putem găsi informații surprinzătoare, mai mult sau mai puțin subtile, legate de muzică, arta în diferite forme, spiritualitate, tente de psihanaliză, emoții puternice și diverse, precum și iubire în toate formele sale.

Natașa Alina Culea a publicat: „Marat”, „Lupii trecutului”, „Nopți la Monaco”, „Visele nu dorm niciodată”, „Arlechinul / Un bilet la circ numit iubire” și „Rusalka – Femeia din adâncuri”.

Natașa nu doar scrie romane, dar predă și un curs de scriere creativă la Sala Dalles, în București, pentru cei care vor să deprindă arta scrisului și să întâmpine pregătiți provocările livrești. Din 2020 este și moderatoarea emisiunii culturale „Bookmedia”, difuzată la A7TV, una dintre puținele emisiuni de carte din România, deși avem atâta nevoie de informație educativă.

 

1. Bună, Natașa! Îți mulțumesc că ai acceptat să răspunzi câtorva întrebări pentru cititorii site-ului CaleaCatreCarte.ro! Pentru început, dacă ar fi să te descrii pentru cei care nu te cunosc, cine ai spune că este Natașa Alina Culea?

Natașa Alina Culea: Ce început-provocare! Cine este Natașa Alina Culea… Sunt un om în căutarea sensului, ca noi toți, de altfel. Reușesc să mă bucur de ludicul fiecărei zile și mă uit la viață ca prin obiectivul unui aparat foto; apropii și mă scufund în amănuntul clipei, până ce nu mai am nimic de luat din ea, sau îndepărtez și mă detașez, reflectând la panorama dinaintea mea. Iubesc să fiu eu; îmi iubesc mai ales greșelile, căci ele au cea mai mare nevoie de iubire – ale mele și ale celorlalți. Încerc să înțeleg, iar dacă n-o pot face, încerc să accept. Cine sunt? Știu cine sunt acum, dar cine vom fi mâine nimeni nu știe.

2. Fiecare dintre cărțile tale este specială și deosebită, toate sunt total diferite între ele. Ne poți spune ce te-a inspirat să scrii fiecare dintre cărți?

N.A.C.: Inspirația este peste tot, nu are doar un nume sau doar o formă. „Marat” a pornit de la o călătorie în China, „Lupii trecutului” a început cu un vis (nocturn) al meu, „Nopți la Monaco” a izvorât din dorința de a-mi amuza cititorii care au plâns la cartea precedentă, „Un bilet la circ numit iubire” a fost o tălmăcire a meandrelor destinului, iar „Rusalka. Femeia din adâncuri” este romanul meu realist magic, așa cum înțeleg realismul magic din proza scriitorilor pe care-i iubesc, dar și omagiul adus locurilor și legendelor copilăriei mele. Toate cărțile sunt acum sub egida editurii Bookzone cu care colaborez exclusiv.

3. Știm că pentru un scriitor, fiecare carte a sa este precum un copil, iar între copii nu prea poți face diferențe. Cu toate astea, ai vreo carte preferată dintre cele pe care le-ai scris? Dacă da, care este și de ce?

N.A.C.: Nu pot fi decât echidistantă. Fiecare carte este o reflectare în jurul unei idei, a unui miez de creație, iar eu îmi iubesc toate reflectările. Poate că atunci când scriem o carte, acea carte este preferata noastră, dar apoi este alta și alta.

4. Care a fost momentul în care ai știut că vrei să devii scriitoare?

N.A.C.: Pot spune că indiferent de căile prin care ajungeam să comunic cu cei din jur, de la un mesaj la un e-mail sau chiar la un fragment de proză, mi se cerea să mai scriu. Un e-mail către o prietenă devenea o poveste în sine și destinatarul voia continuarea. Apoi am avut cel mai prețios lucru: timp. În acest răgaz am început să scriu și, iată, nu m-am mai putut opri. Am înțeles atunci că scriitorul nu este doar un povestitor, este un iluzionist, căci avem nevoie de iluzii tot așa cum avem nevoie de realitate.

5. Din cărțile tale se simte pasiunea ta pentru artă, în toate formele ei. În afară de literatură, care arte le practici și care este preferata ta, dintre toate?

N.A.C.: Literatura este forma mea de artă,  neliniștea și liniștea mea. Pe margine, am cântat la pian înainte și intenționez din septembrie să-mi reiau lecțiile. Ascult diferite genuri de muzică, în funcție de variațiile mele sufletești sau nevoile de umplere a spațiului cu puzderie de note muzicale în armonie cu gândurile mele. Dansez, iar dansul acesta este și exprimare, și eliberare, și meditație. Desenez atunci când vreau să mă detașez de tot ce e în jurul meu, gravitând doar în jurul culorilor și liniilor, într-o dulce nepăsare cromatică. Încă citesc o enciclopedie a artei, începută de ceva timp, neterminată, deoarece este o lucrare amplă și am nevoie de timp să examinez ilustrațiile. Dacă arta și frumosul lipsesc din viața mea, devin nefericită.

6. Ai luat acreditarea pentru a susține cursuri de scriere creativă. Ce ne poți spune despre acest aspect din viața ta și cum consideri că sunt privite astfel de cursuri în țara noastră?

N.A.C.: Da, am obținut mai multe acreditări, cele mai recente fiind de formator și de consilier. Predau la Centrul Metropolitan de Educație și Cultură „Ioan I. Dalles” un curs de scriere creativă: „Arhitectura scrierii creative”. Astfel, îi învăț pe alții ceea ce eu am învățat în ani de zile de greșeli, aș spune. Românii sunt deschiși către nou și vor să învețe, poate că singura opreliște a unora este partea financiară, ceea ce nu este deloc în regulă și nu arată o guvernare sănătoasă.

7. Care a fost momentul în care ai realizat puterea cuvântului scris?

N.A.C.: Când mă gândesc la cuvântul scris îmi imaginez un bătrân care scrie cu vopsea neagră, cu o pensulă groasă, caractere chinezești. Caligrafia este o artă. În câteva științe antice cuvintele erau folosite ca formule magice. Am dus mai departe scrierea atunci când am început să-mi tatuez cuvinte pe corp, ajungând să am scrijelite pe piele o mantră în sanscrită, caractere chinezești, expresii latinești, ucrainene, cuvinte în ebraică… Corpul meu seamănă puțin cu un jurnal internațional de reflecții J)

8. Ai vreo carte pe care ai început să o scrii și ai abandonat-o pe parcurs?

N.A.C.: Am început să scriu trei cărți, dar am de gând să le continui pe toate.

9. Te documentezi înainte de a scrie cărțile sau totul vine din minte și suflet?

N.A.C.: Mai întâi ideea, apoi documentarea. Chiar dacă este o idee grozavă, ar fi bine să te documentezi temeinic sau, mai bine, să experimentezi, să trăiești ceea ce vrei să scrii. Sigur, înțeleg riscul, dar este metoda cea mai bună de a scrie. Această credință a mea m-a adus uneori în ipostaze neconfortabile, dar a meritat fiecare carte. Uneori mă identificam atât de bine cu un personaj sau altul, încât puteam să-mi petrec ziua făcând ce făcea acel personaj – tocmai pentru a-l înțelege și a-l putea reda cât mai autentic cititorilor.

10. Care consideri că este, pentru tine, cea mai dificilă parte în scrierea unei cărți?

N.A.C.: Cred că singura parte care mă plictisește cu adevărat este corectarea și iar corectarea.

Natașa Alina Culea

Natașa Alina Culea
11. Ce voiai să devii atunci când nu visai încă să devii scriitoare?

N.A.C.: Ce nu am vrut să fiu?! Fiind curioasă și plictisindu-mă relativ ușor, am nevoie de variații, dar cu timpul am învățat că pot avea variații în aceeași gamă. Am vrut să fiu balerină, veterinar, violonistă, boxer (nu mă întrebați de ce, acum nu înțeleg nici eu), actriță, ba chiar și apicultor. Am vrut de toate și încă mai vreau, doar că acum sunt convergente și au legătură cu scrisul, cultura, cărțile.

12. Ai un ritual pe care îl urmezi atunci când scrii? Dacă da, care este acesta?

N.A.C.: Muzică și ceai J

13. Dacă ai putea să schimbi un lucru din lume prin intermediul cărților tale, care ți-ai dori să fie acest lucru?

N.A.C.: Oricine citește ceea ce scriu știe că vreau o lume în care să se respecte natura, animalele și pe ceilalți oameni. Detest violența și modul în care oamenii jefuiesc natura, chinuie animalele, îi chinuie pe ceilalți oameni și, implicit, se chinuie ei înșiși. Mă gândesc că introspecția și cunoașterea ar putea schimba modul în care ne raportăm la ceea ce e în jurul nostru. Cărțile mele sunt o invitație la introspecție.

14. Toate romanele pe care le-ai scris până acum sunt de sine stătătoare. Te-ai gândit vreodată să scrii o serie?

N.A.C.: „Marat” și „Nopți la Monaco” pot avea o continuare. Celelalte lucrări sunt autonome, nu le-am conceput altfel decât creații-monolit.

15. Care sunt principalele caracteristici pe care le consideri esențiale pentru personajele pe care le scrii?

N.A.C.: Umane, așa îmi sunt personajele. Nici bune, nici rele, supuse greșelilor, amăgitoare, amăgindu-se singure, ca omul.

16. Dacă ți s-ar da ocazia să se realizeze film după una dintre cărțile tale, pe care ai vrea să o vezi ecranizată?

N.A.C.: Pe toate, desigur, dar aș începe cu „Visele nu dorm niciodată”. Mi-ar plăcea să fie un film franțuzesc totuși.

17. Rusalka. Femeia din adâncuri este cea mai nouă carte a ta. Cum ți-a venit ideea scrierii acestei cărți?

N.A.C.: „Rusalka. Femeia din adâncuri” este scrisă din dor pentru locurile natale, Tulcea cu Delta Dunării, oamenii dragi, obiceiurile ucrainenilor și legendele apei. După ce am citit Mircea Eliade, Cezar Petrescu, Liviu Rebreanu, Gala Galaction, dar mai ales Mircea Eliade, mi-am dorit ca Delta să fie cadrul unei asemenea proze fantastice. Tărâmul deltaic este cea mai bună sursă de povestiri magice. Proza mea este suspendată în atemporal, nu cred că aș intra prea ușor în canonul actual a ceea ce numim acum Fantasy; cred că scrierea mea e puțin prăfuită și mai aglutinată de clasic decât de contemporan.

18. Există vreun scriitor care ți-a influențat stilul de scriere? Dacă da, cine este acesta?

N.A.C.: Ador mulți scriitori, efectiv îi ador, dar îmi croiesc drum prin scriere așa cum doresc. Poate că cea mai mare calitate a scrisului este chiar libertatea. De ce mi-aș dori să copiez pe cineva? N-ar avea sens și i-aș îngrădi sensurile.

19. Dacă ți s-ar oferi ocazia să petreci un an într-un loc pentru a scrie cât mai mult, ce loc ai alege și de ce?

N.A.C.: Aș vrea să împart anul acesta în trei destinații. Nu, patru. Bhutan, Rusia, Mongolia și Cuba. În Bhutan aș vrea să stau mai multe luni de zile și, dacă se poate, fără să vorbesc. În Rusia vreau mai ales în Sankt Petersburg, să mă plimb în Ermitaj zile în șir. Vreau iarna în Rusia și vreau să văd urmele din zăpadă lângă Palatul de Iarnă. În Mongolia vreau să mă duc din pură curiozitate, căci nu auzi nici măcar o știre, niciodată, din Mongolia. Ce e în Mongolia? Nu știu, vreau să aflu! Cuba, ei bine, vreau să fumez trabuc în Havana, să beau rom și să scriu de pe plajă.

20. Îți mulțumesc încă o dată pentru răspunsuri! Ce ai dori să le transmiți cititorilor noștri?

N.A.C.: Îmi permit să le sugerez să se îndrăgostească de ei înșiși, să tolereze mai mult, să judece mai puțin și… să citească.

Cărțile scrise de Natașa Alina Culea se găsesc pe Bookzone.

About Eva

Iubitoare de scris și citit, mi-am găsit menirea în viață abia când fiica mea avea doi ani. De atunci, pasiunea a început să se îmbine cu munca și invers, ajungând în prezent să îmi iubesc ocupația și să lucrez doar ceea ce îmi face plăcere.

View All Posts

4 COMENTARII

  1. Minunat interviu! Intrebari si raspunsuri pline cu secrete. La suprafata, printre randuri, dincolo de cuvinte.
    Multumim, Natasa Alina pentru toate!
    In plus, mi-ai starnit un dor imens de Tulcea! Acolo mi-a fost daruita prima respiratie. Si… multe altele.
    In alta ordine de idei… unde aflam si mai multe detalii despre cursurile tale? Vorba ‘ceea… m-a pocnit in freza un gand ascuns. 🙂

    • Mulțumim, Mirela! Este întotdeauna o plăcere să „discut” cu Natașa prin intermediul unui interviu, primesc de fiecare dată răspunsuri minunate.

  2. Dragile mele, vă mulțumesc tare pentru găzduirea gândurilor mele, dar și pentru toate și admirabilele voastre preocupări livrești. Cursul de scriere creativă se organizează la Centrul Metropolitan de Educație și Cultură și, da, Mirela, colaborările sunt mai mult decât binevenite. Vă îmbrățișez

SCRIE RASPUNS

Scrie comentariul tau!
Scrie numele tau aici