Oana Stroe este o femeie care a iubit dintotdeauna viața și a știut să se bucure la maximum de fiecare experiență. Este soție, mamă a doi copii și scriitoare. Pe blogul său, zilecuoana.com, Oana Stroe se prezintă astfel: „Sunt Oana și fac parte dintre cei încercați de „boala secolului”.”.
A debutat în anul 2020 cu povestirea „Garsoniera ambulantă”, care a apărut în antologia „Inima nu face riduri”. De curând, a publicat la Editura SIONO cartea „Flăcări gemene”, o colecție de nuvele și povestiri.
Povestea de viață a scriitoarei Oana Stroe ne prezintă o femeie puternică și curajoasă, care s-a luptat pentru viață încă dinainte de a se naște. Pe site-ul scriitoarei găsiți informații despre ea, iar în interviul pe care ni l-a acordat aveți ocazia de a descoperi și lucruri nespuse până acum.
Foto: arhiva personală a autoarei Oana Stroe
1. Bună, Oana! Îți mulțumesc că ai acceptat să răspunzi acestui interviu! De pe site-ul tău am reușit să îți aflu povestea, să o cunosc pe Oana Stroe. Dacă ar fi să te descrii pentru cei care nu te cunosc, ce ai spune despre tine?
Bună, Eva. Îți mulțumesc pentru facilitarea acestui interviu. În afară de ceea ce ai scris tu în prezentare, definitoriu pentru mine este faptul că iubesc enorm viața, cu bune și cu rele. Am avut șansa să mă nasc cu o fire ce vede frumosul în orice rază de soare, frunză sau zâmbet timid primit pe stradă. Iar toate aceste bucurii pe lângă care zilnic nu trec nepăsătoare, îmi fac viața extrem de frumoasă și bogată. Și încerc să împărtășesc din aceste trăiri și celor din jurul meu.
2. Consideri că un scriitor poate scrie bine dacă nu simte emoții puternice?
Cred că pentru orice scriitor, fie el de non-ficțiune și mai ales ficțiune, emoțiile sunt foarte importante. Prin emoții ei pot transmite trăirile personajelor și astfel acestea devin vii și cât mai apropiate de cititor. Pentru mine, emoțiile au fost catalizatorul nuvelelor și povestirilor publicate în volumul „Flăcări gemene”. Personajele mele, pe parcursul povestirilor, trec prin clipe pline de intensitate. Ele sunt construite, în așa fel încât să poată să parcurgă anumiți pași definitorii pentru a putea evolua.
3. Ce te-a inspirat în scrierea povestirilor și nuvelelor?
„Flăcări gemene” cuprinde 8 nuvele și povestiri. Nu pot spune că m-a inspirat ceva să le scriu, în afară de însăși viața. Am simțit că vreau să scriu despre câte un subiect și m-am așezat la scris. Pe măsură ce scriam, personajele mele se schimbau, mai apăreau unele noi, uneori ajungeam să fiu și eu curioasă cum o să se dezvolte și ce efect o să aibă asupra cititorului. Primul cititor eram bineînțeles, eu. Și dacă simțeam emoție când citeam, deși eu o scrisesem, consideram că este bună, că trăirile mele ajung la cititor. Acum, a rămas doar ca cititorii să îmi confirme dacă este așa.
4. Te-ai gândit să scrii și un roman (fiction sau nonfiction) sau preferi să scrii proză scurtă?
Îmi place mult să scriu proză scurtă. Mă atrage intensitatea pe care o poate trăi cititorul în proza scurtă. Îmi dă senzația că, scriind textul mai condensat, am șansa să țin în priză cititorul în permanență, fără să îl obosesc. E ca într-un carusel, în care poate fi când sus, când jos, cu schimbări rapide în peisaj. Și recunosc că mai am un motiv. Sunt atât de dornică să transmit cititorului ceea ce am de spus încât nu am răbdarea să aștept o perioadă lungă, așa cum ar trebui pentru elaborarea unui roman. Dar mă gândesc să scriu și un roman. În principiu știu și despre ce o să fie vorba, povestea există în mine, ea trebuie doar pusă pe hârtie. Însă am nevoie de timp să mă documentez, pentru că este un roman ce o să se bazeze și pe fapte reale, ce țin deja de istorie.
5. Ai scris în descrierea ta de pe site că ai visat dintotdeauna să devii scriitoare. Totuși, viața a avut planuri diferite față de cum ți-ai imaginat că se va întâmpla asta. În ce măsură schimbările din viața ta au influențat ceea ce scrii în comparație cu ceea ce te gândeai că vei scrie cândva?
Cu siguranță că toate etapele din viața mea și-au pus amprenta în ceea ce scriu, că tot ceea ce sunt acum și scriu este rezultatul evoluție mele în timp. La adolescență puteam scrie cu exuberanța și intensitatea tinerei îndrăgostite nu doar de viață, dar și de un băiat, la maturitate trăirile au devenit mai profunde, dând și răspunsuri la întrebările vieții.
6. Dacă i-ai putea transmite sinelui tău din trecut un mesaj cu privire la scris, pentru a schimba ceva în prezentul tău ca scriitor, ce i-ai spune?
Ce întrebare interesantă și ce bine mi-ar fi prins în urmă cu trei ani, când, deși îmi doream, nu aveam curajul să scriu! I-aș spune să nu mai caute perfecțiunea, să nu se mai teamă că nu este încă pregătit și să se aștearnă cu încredere la scris. Abia atunci o să realizeze că a scrie nu ține neapărat de o tehnică anume, că nu trebuie să fi făcut o școală în care să „înveți cum să scrii”.
A scrie înseamnă să poți transmite trăiri, sentimente și iubire celor ce te citesc. Cititorul o să iubească cuvintele așternute pe hârtie atunci când o să simtă că sunt sincere și că dorești să ajungă la inimă.
7. Câte cărți neterminate și nepublicate ai?
După cum spuneam sunt foarte la început, nu mă pot lăuda cu cărți scrise ce abia așteaptă să fie publicate. Am o carte în lucru, o carte pe care am structurat-o în cadrul cursului „Cum să scrii o carte nonfiction de impact”. Din păcate, nu am apucat să scriu încă niciun rând. Pentru că, în mine striga „Flăcări gemene” și nu mă lasă să scriu nimic altceva. Apoi au venit alte proiecte legate tot de lumea literară, și nu am mai avut timpul fizic să mă așez la scris. Sper ca în zilele ce urmează să reușesc să reîncep să scriu.
8. Dacă ai putea să îți alegi o mascotă/un avatar pentru scris, ce ai alege și de ce?
Mascota? Nu m-am gândit. Eu îmi iau resursele dintr-un interior atât de bogat încât îmi este greu să mă opresc la „un ceva” pentru scris. Dar, pentru a mă reprezenta pe mine, aș putea folosi un avatar. Pasărea Phoenix. Este ceea ce am ales să am pictat pe spate, în cadrul expoziției de „body painting” pe cicatrici oncologice „ On Cool Art” unde am fost model în 2021. Aceeași pasăre Phoenix am folosit-o și ca tematică pe coperta primei mele cărți, „Flăcări gemene”.
9. Consideri scrisul ca fiind o practică spirituală?
Da, consider că are o latură spirituală. Sunt momente în care mă desprind de Oana cea obișnuită și mă transpun atât de puternic în ceea ce scriu încât am senzația că intru într-o altă lume. Mai mult decât atât, există momente, ca acelea în care am scris nuvela „Flăcări gemene”, a cărei titlu îl poartă cartea, în care am avut senzația că intru într-o stare asemănătoare celei de transă, în care cu greu puteam ține piept avalanșei de cuvinte ce se doreau așternute pe hârtie. Este o nuvelă scrisă în câteva ore și care nu a avut aproape nicio modificare ulterioară.
10. Ai un moment preferat al zilei pentru scris sau scrii oricând ai idei?
În mod obișnuit îmi place să scriu seara, dar din păcate de cele mai multe ori agitația din casă nu mă lasă. De cele mai multe ori scriu dimineața, și uneori, mai profit de câte un weekend în care să am timp să petrec mai multe ore laptop.
Foto: arhiva personală a autoarei Oana Stroe
11. Ce ne poți spune despre povestirile și nuvelele din cea mai recentă carte a ta? Cui i se adresează și care sunt temele pe care le-ai abordat?
Povestirile și nuvelele mele sunt povești de viață cu personaje contemporane, ce pot fi poveștile oricui, ale prietenilor sau vecinilor, dar care de cele mai multe ori sunt neștiute, ascunse cu măiestrie sub măștile oamenilor. Deși nu toate sunt povești de dragoste, de cele mai multe ori acțiunea se petrece în cuplu, scena multor trăiri intense de viață. Protagoniștii sunt persoane obișnuite ce se află în căutarea fericirii și a propriei identități. Probabil că acesta este si motivul pentru care majoritatea celor ce au citit cartea, indiferent de vârstă sau de mediul social, mi-au spus că se regăsesc în cel puțin unul dintre personaje. De cele mai multe ori, am căutat să dezvolt mai multe teme psihologice, păstrând însă speranța și buna dispoziție.
12. Cum alegi numele personajelor tale și de unde te inspiri pentru a le crea personalitatea?
Numele nu sunt alese întâmplător, le aleg în funcție de tipologia personajului. Este posibil ca pe măsură ce conturez personajul, dacă caracterul ei devine mai puternic sau dimpotrivă mai slab, să simt că nu i se mai potrivește numele inițial și să fiu nevoită să îl schimb. In povestirea „7 ani în 120 de minute” pentru a putea face cât mai veridică acțiunea, am căutat ca numele personajelor să fie specifice unei anumite zone a țării. Când încep să scriu o nuvelă, știu exact sfârșitul acesteia, iar personalitatea fiecărui personaj o construiesc în funcție de ceea ce doresc să poată susține în acea nuvelă. Nuvelele sunt 90% ficțiune, dar cu siguranță în ceea ce am scris poate fi povestea oricui. Cred că acesta este unul dintre motivele pentru care aproape orice cititor se regăsește într-una dintre nuvele.
13. Dacă ar fi necesar să alegi o altă pasiune de care să te ocupi, în locul scrisului, ce ai alege?
Dacă vorbim de pasiuni, atunci mi-ar plăcea enorm să pot să călătoresc și să fac reportaje scrise, dar ilustrate cu fotografii făcute de mine. Cred că cele trei pasiuni se împletesc perfect. Din păcate, viața nu poate fi doar o vacanță, dar scrisul îți poate oferi oricând ieșiri în orice lume îți dorești.
14. Care consideri că este cea mai dificilă parte a procesului de scriere a unei cărți?
Cum spuneam, încă nu am multă experiență, dar pentru mine, la Flăcări gemene, partea cea mai grea a fost cea de corectură. Probabil și pentru că nerăbdarea era extrem de mare și timpul era si el măsurat, doream să fiu gata la o anumită dată, pentru a putea face și o lansare frumoasă în cadrul unui alt eveniment la care participam. Din păcate, pandemia a anulat prezența fizică ambele evenimente.
La cartea nonfiction pe care doresc să o scriu acum, partea cea mai grea pentru mine a fost structurarea acesteia. Acum, că o știu împărțită pe capitole și subcapitole, am senzația că lucrurile vor curge ușor. Sper să fie așa, căci îmi doresc să o scriu cât mai repede.
15. Când ai scris prima ta povestire/nuvelă și ce vârstă aveai?
Nu îmi amintesc exact, eram cumva în școala generală. Dacă prima povestire ce mi-a adus „aplauze” a fost în clasa a doua și era despre o excursie făcută în Maramureș, următoarea, mult mai lungă și complexă, se petrecea în Munții Apuseni. Cred că aveam în jur de 16 ani.
16. Care a fost un lucru surprinzător pe care l-ai descoperit despre tine de când ai început să scrii?
Am descoperit că, de cele mai multe ori, poveștile curg cu viteză, și că pot avea surpriza să ajung în zone la care eu nici nu mă gândesc. Am mai descoperit că, pe măsură ce scriu, am mai multe de spus. Și cel mai frumos lucru este faptul că lumea scrisului devine lumea în care sunt foarte fericită și mă simt EU din toate punctele de vedere. Acolo nu mai sunt un om bolnav, cu neajunsuri și dureri, acolo mă reîntâlnesc cu mine, cea sănătoasă.
17. Care consideri că sunt elementele esențiale pentru a crea o poveste bună, care „îl prinde” pe cititor?
Cred că povestea este bună atunci când reușește să transmită trăiri și sentimente reușind să transpună cititorul în atmosfera cărții. Iar dacă povestirea este și plină de neprevăzut, cred că cititorul nu lasă cartea din mâna până nu ajunge la final.
18. A existat vreo parte în cadrul scrisului când ai fost pe punctul de a renunța? Dacă da, din ce cauză și ce ai făcut pentru a relua scrisul?
Începutul. Mai exact, am renunțat înainte de a începe să scriu. Faptul că cineva mi-a propus să scriu o carte pentru a fi publicată m-a speriat și blocat.
Când m-am hotărât să scriu pentru mine și nu pentru alții, scrisul a devenit o mare plăcere și bucurie.
19. Ce ne poți spune despre planurile tale în ceea ce privește scrisul?
Sper din tot sufletul ca până la vară să scriu cartea nonfiction despre care v-am pomenit, la care îmi doresc de data aceasta o lansare cu public, nu online. Și tot anul acesta îmi doresc să încep să scriu la o nouă carte de proză scurtă, iar în paralel, să încep să mă documentez pentru romanul ce începe să se creioneze în mintea mea.
20. Îți mulțumesc încă o dată pentru răspunsuri! Ce ai dori să le transmiți cititorilor?
Eu mulțumesc mult pentru invitație. Aș dori să le transmit ceva ce pe mine m-a ajutat enorm. Dacă îți place să scrii, scrie pentru tine, scrie sincer și cu suflet, transmite emoție și energie și cartea ta o sa fie bine primită. Nu ezita, scrie și bucură-te de cele scrise.
Cartea „Flăcări gemene” a autoarei Oana Stroe poate fi comandată de pe site-ul Editurii Siono.
Foto: arhiva personală a autoarei Oana Stroe
- Secrete de Scriitor: Bogdan Ispas - 17 august 2022
- Secrete de Scriitor: Rusty Adriana Holtei - 3 august 2022
- Dragostea nu moare – Maitreyi Devi – recenzie Evatopia - 28 iulie 2022
- Între două fronturi – Oana David – recenzie Rândurile Evei - 21 iulie 2022
- Jurnalul dispariției mele – Camilla Grebe – recenzie Rândurile Evei - 11 iulie 2022
- Gheața de sub picioarele ei – Camilla Grebe – recenzie Rândurile Evei - 4 iulie 2022
- Secrete de Scriitor: Ella Ihtus - 13 aprilie 2022
- Flăcări gemene – Oana Stroe – recenzie Evatopia.ro - 21 martie 2022
- Secrete de scriitor: Cătălina Tăgârță - 16 martie 2022
- Secrete de scriitor: Oana Stroe - 9 martie 2022
