Teatru de Ion Luca Caragiale

0
24

Teatru
Ion Luca Caragiale

 

Teatru de Ion Luca Caragiale
CLICK pe carte!

 

Data apariției: ianuarie 2011
Editura: Paralela 45
Pagini: 280
Limba: Română
Hârtie: 80g/m

 

 

CLICK AICI pentru a cumpara cartea!

 

 

Descriere

„Este la Caragiale un umor inefabil ca și lirismul eminescian, independent de orice observație ori critică, constând în caragialism, adică într-o manieră proprie de a vorbi. Spectatorul ia fraza, vrăjit, din gura actorului și o continuă singur. Când Pristanda vorbește de remunerația lui după buget, simți nevoia de a striga din stal: mică, sărut mâna, coane Fănică, într-atât aceste replici, sentințe, trăiesc singure cu o pură viață verbală. Ele zugrăvesc misterios sufletul nostru volubil și ne reprezintă inanalizabil, deșteptând simțul estetic nu prin curiozitate, la prima lectură, ci prin imposibilitatea de a le mai înlătura din conștiință după ce ne-am familiarizat cu ele.” ~George Calinescu

Teatru de Ion Luca Caragiale

Cuprins extins:
O noapte furtunoasă
Conul Leonida față cu reacțiunea
O scrisoare pierdută
D-ale carnavalului
Năpasta

 

Teatru
CLICK pe carte!

 

Fragment din volumul “Teatru” de Ion Luca Caragiale, piesa de teatru “O scrisoare pieduta”:

„SCENA V
(TIPATESCU, ZOE, apoi PRISTANDA)

ZOE (coborand precipitat treptele): Ai auzit, Fanica? Ai auzit? Onestul tau d. Agamita, care reuseste, care triumfeaza, pastreaza scrisoarea… Ce trebuie sa faca onestul Catavencu, care n-a reusit, care-si musca acuma mainile, isi mesteca turbarea si ma ocheste din cine stie ce ascunzatoare? (Agitata:) A! mi-e groaza sa ma gandesc. Ce face Catavencu? unde e ascuns sarpele? de unde o sa-si arunce veninul asupra mea!
TIPATESCU: Zoe! Zoe! fii barbata…
ZOE (inecata): Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toata puterea, mi-au frant inima… A! innebunesc de frica. (Isi ascunde obrazul.)
PRISTANDA (venind repede din stanga): Coana Joitico! coana Joitico!…
TIPATESCU: Ghita!
ZOE (tresarind): Ghita… Ce e? Spune!
PRISTANDA (oprindu-se): Coana Joitico, voiam sa…
ZOE (fierband): Spune, nu ma chinui! Ce e? A publicat-o? da-mi-o s-o vaz (foarte agitata), da-mi-o, s-o vaz!
TIPATESCU: Zoe! esti nebuna!
PRISTANDA (aparte): Curat nebuna!
ZOE: Da, sunt nebuna! si tie trebuie sa-ti multumesc de asta.
PRISTANDA (cautand s-o calmeze): Nu, coana Joitico, nu e nimica, nu e nimica publicat… Racnetul nici n-a aparut astazi… Dupa ce a fugit Catavencu, dascalimea s-a apucat la cearta, s-au batut, l-au batut pe popa Pripici, si nici vorba sa mai scoata gazeta… S-a spart partidul independent… s-a spart! (Incet Zoii, trecand spre Tipatescu:) Am sa va spun ceva secret, acu numaidecat!
TIPATESCU: Nu spuneam eu! Dar Catavencu?
PRISTANDA: Nu l-am gasit, coane Fanica, parca a intrat in pamant. (Batandu-se repede pe frunte ca si cum si-ar aduce aminte de ceva.) A! ce-am uitat! Sa ma iertati, sarut mana, coane Fanica… Ministrul… nu, ministrii, toti sapte, va cheama la telegraf numaidecat… de-aia va cautam asa de zor…
TIPATESCU: La telegraf? Ce mai vor de la mine?
PRISTANDA: Nu stiu, dar bate telegraful de un ceas, coane Fanica, trebuie sa mergeti.
TIPATESCU: A, blestemata politica… Zoe! Zoe, curaj, ma duc…
ZOE: Du-te.
TIPATESCU: Ma-ntorc indata. (Ii saruta mana). Zoe, fii cuminte! Nu suntem pierduti; n-ai grija; la revedere! (Pleaca prin fund.)
ZOE: La revedere!… A!… cum pot sa iubesc pe omul asta!”

(Teatru de Ion Luca Caragiale)

SCRIE RASPUNS

Scrie comentariul tau!
Scrie numele tau aici

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.