Teatru
Ion Luca Caragiale

Data apariției: ianuarie 2011
Editura: Paralela 45
Pagini: 280
Limba: Română
Hârtie: 80g/m

CLICK AICI pentru a cumpara cartea!

Descriere

„Este la Caragiale un umor inefabil ca și lirismul eminescian, independent de orice observație ori critică, constând în caragialism, adică într-o manieră proprie de a vorbi. Spectatorul ia fraza, vrăjit, din gura actorului și o continuă singur. Când Pristanda vorbește de remunerația lui după buget, simți nevoia de a striga din stal: mică, sărut mâna, coane Fănică, într-atât aceste replici, sentințe, trăiesc singure cu o pură viață verbală. Ele zugrăvesc misterios sufletul nostru volubil și ne reprezintă inanalizabil, deșteptând simțul estetic nu prin curiozitate, la prima lectură, ci prin imposibilitatea de a le mai înlătura din conștiință după ce ne-am familiarizat cu ele.” ~George Calinescu

Teatru de Ion Luca Caragiale

Cuprins extins:
O noapte furtunoasă
Conul Leonida față cu reacțiunea
O scrisoare pierdută
D-ale carnavalului
Năpasta

Fragment din volumul “Teatru” de Ion Luca Caragiale, piesa de teatru “O scrisoare pieduta”:

„SCENA V
(TIPATESCU, ZOE, apoi PRISTANDA)

ZOE (coborand precipitat treptele): Ai auzit, Fanica? Ai auzit? Onestul tau d. Agamita, care reuseste, care triumfeaza, pastreaza scrisoarea… Ce trebuie sa faca onestul Catavencu, care n-a reusit, care-si musca acuma mainile, isi mesteca turbarea si ma ocheste din cine stie ce ascunzatoare? (Agitata:) A! mi-e groaza sa ma gandesc. Ce face Catavencu? unde e ascuns sarpele? de unde o sa-si arunce veninul asupra mea!
TIPATESCU: Zoe! Zoe! fii barbata…
ZOE (inecata): Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toata puterea, mi-au frant inima… A! innebunesc de frica. (Isi ascunde obrazul.)
PRISTANDA (venind repede din stanga): Coana Joitico! coana Joitico!…
TIPATESCU: Ghita!
ZOE (tresarind): Ghita… Ce e? Spune!
PRISTANDA (oprindu-se): Coana Joitico, voiam sa…
ZOE (fierband): Spune, nu ma chinui! Ce e? A publicat-o? da-mi-o s-o vaz (foarte agitata), da-mi-o, s-o vaz!
TIPATESCU: Zoe! esti nebuna!
PRISTANDA (aparte): Curat nebuna!
ZOE: Da, sunt nebuna! si tie trebuie sa-ti multumesc de asta.
PRISTANDA (cautand s-o calmeze): Nu, coana Joitico, nu e nimica, nu e nimica publicat… Racnetul nici n-a aparut astazi… Dupa ce a fugit Catavencu, dascalimea s-a apucat la cearta, s-au batut, l-au batut pe popa Pripici, si nici vorba sa mai scoata gazeta… S-a spart partidul independent… s-a spart! (Incet Zoii, trecand spre Tipatescu:) Am sa va spun ceva secret, acu numaidecat!
TIPATESCU: Nu spuneam eu! Dar Catavencu?
PRISTANDA: Nu l-am gasit, coane Fanica, parca a intrat in pamant. (Batandu-se repede pe frunte ca si cum si-ar aduce aminte de ceva.) A! ce-am uitat! Sa ma iertati, sarut mana, coane Fanica… Ministrul… nu, ministrii, toti sapte, va cheama la telegraf numaidecat… de-aia va cautam asa de zor…
TIPATESCU: La telegraf? Ce mai vor de la mine?
PRISTANDA: Nu stiu, dar bate telegraful de un ceas, coane Fanica, trebuie sa mergeti.
TIPATESCU: A, blestemata politica… Zoe! Zoe, curaj, ma duc…
ZOE: Du-te.
TIPATESCU: Ma-ntorc indata. (Ii saruta mana). Zoe, fii cuminte! Nu suntem pierduti; n-ai grija; la revedere! (Pleaca prin fund.)
ZOE: La revedere!… A!… cum pot sa iubesc pe omul asta!”

(Teatru de Ion Luca Caragiale)