Cum imi Gasesc Inspiratia cand Scriu?
Inspirația este un lucru ciudat.
Uneori nu o găsesc deloc și ma simt ca si cum as inota pe uscat, încercând să trezesc in mine chiar si o uncie de creativitate.
Alteori, la usa creierului meu bat atat de multe idei, incat, nu știu de unde să încep si nici ce proces de organizare sa aplic.
Cu toate acestea, pot sa-mi gasesc inspiratia, in anumite spatii, de obicei locuri istorice… sau exotice. Locuri pe care intotdeauna mi-a placut sa le vizitez.
Dar, am învățat odata cu trecerea timpului că nu trebuie neapărat să călătoresc în locuri exotice îndepărtate ca sa-mi gasesc inspiratia.
De exemplu… Muza ma poate atinge cu aripile ei in timp ce ascult muzica instrumentală.
Pe măsură ce scriu, îmi schimb muzica pentru a se potrivi cu simțul scenei… sau, daca scriu non-fiction, cu tema aleasa.
Dacă este o scenă cu suspans, ascult muzică de film.
Dacă e o scenă liniștită, calmantă, poate chiar una romantică, probabil că ascult Ceaikovschi.
Dar… trebuie sa recunosc… de vreo 3 ani incoace, pe primul loc in clasamentul muzicii mele preferate, se afla ceea ce numim muzica epica.
Am descoperit acest gen de muzica in timpul unei sesiuni NaNoWriMo.
Despre acest Challenge international, cu siguranta, o sa mai povestim.
Lucram de zor la un roman pe care l-am intitulat la vremea respectiva „Memories of an Arcturian”.
Ai ghicit.
Este scris in limba engleza. Si… spre rusinea mea a ramas neterminat.
Poate pentru ca… ma simt mai atrasa de non-fiction… sau poate ca nu imi place prea mult sa scriu memoriile proprii.
Iar acest roman e construit astfel incat realitatea se imbina cu fantezia.
Unde se termina una si unde incepe cealalta… am lasat acest aspect la libera apreciere a viitorilor cititori.
Dar… sa revenim la muzica epica.
Dupa cum spuneam, eram in plina sesiune NaNoWriMo si cineva din grupul creat in camp (tabara) a marturisit ca poate scrie doar ascultand acest gen.
Ei bine, curioasa cum sunt, am inceput sa fac sapaturi.
Si… sarind peste amanuntele cercetarii in sine… declar sus si raspicat ca m-am indragostit.
De felul meu sunt o mare ascultatoare de muzica.
Probabil ca si numele meu imi aduce in ADN ceva „chestii” care ma inclina spre muzica.
Am ascultat la viata mea… mult. Poate mai mult decat as putea povesti.
Dar… niciodata pana la muzica epica nu am putut scrie orice. Absolut orice.
Ca este fiction sau non-fiction… deja nu mai conteaza daca auzul, inima si creierul imi sunt mangaiate de acest gen de muzica.
Acum… nu va inchipuiti ca sunt capabila sa-mi gasesc inspiratia ascultand chiar orice muzica epica.
Evident, am si eu preferatii mei printre compozitorii genului.
Dar, categoric… daca este vorba de compozitori precum Hans Zimmer si Thomas Bergersen, sau interpreti de talia Lisei Gerrard, declar sus si tare ca oricat ar vrea muza sa ma ocoleasca… eu tot scriu.
Ascult acum Thomas J. Bergersen – Rada (Ilussions) si… zau ca-mi vine sa scriu o carte 🙂
Au oamenii astia trei (si pe langa ei inca… poate doi-trei) talentul sa deschida pentru mine poarta catre alta lume.
O lume in care ma simt minunat si in care imi gasesc inspiratia, iar creativitatea ma imbratiseaza total.
Si daca… pe langa toate acestea… presar si ceva arome de betisoare parfumate… ei bine… nimic nu imi poate opri elanul cu care incep sa scriu.
Și, bineînțeles, o plimbare intr-o zona in care trebuie sa fie macar putin verde, respirarea aerului proaspăt și o baie de soare – sau poate chiar de luna, pot deasemenea sa-mi dea aripile de care am nevoie in acele momente.
Inspirația poate veni, chiar si prin intermediul unora dintre cele mai simple acțiuni, cum ar fi odihnitul pe o bancă in parc urmărind copiii ce se joaca in apropiere.
Cu vreo doi-trei anisori in urma, aveam obiceiul sa privesc pe fereastra… ca sa imi gasesc inspiratia. Ce conexiuni facea creierul meu nu pot spune dar… procedand astfel am scris vreme de 30 zile, cate o „poveste” zilnic.
Poveste adevarata… luata din viata noastra petrecuta in cele trei dimensiuni clasice… in cautarea sensului vietii.
Indiferent de unde provine, niciodată nu ignor inspiratia.
Chiar și cea mai mică idee poate deveni o poveste… sau un mijloc de a analiza semnificatia vietii.
Și întotdeauna… indiferent ca vorbim de o poveste, o povestire sau o introspectie… creativitatea mea prefera un final fericit.
Dar tu?
Scrii?
Ai blocaje in procesul de creatie?
Cum reusesti sa iesi din acea zona?
TU unde iti gasesti inspiratia?
***
O CARTE PE ZI
Creativity Inc.
Cum să depăsești forțele nevăzute care stau în calea adevaratei inspirații
- Pavel Corut – Romane Autobiografice [5/5 ] - 15 iulie 2022
- Pavel Corut – Romane de Dragoste si Poezii [4/5 ] - 8 iulie 2022
- Pavel Corut – Seria Arta Succesului [3/5 ] - 1 iulie 2022
- Pavel Corut – Seria Octogonul [2/5 ] - 24 iunie 2022
- Pavel Corut – Viata si opera literara [1/5 ] - 18 iunie 2022
- Expoziție de Carte veche la MNLR - 20 mai 2022
- Vorbim despre învățătura și practica Dzogchen - 12 mai 2022
- Secrete de Scriitor: Eva Anca Hamza - 20 aprilie 2022
- Lansare de carte – Actorie sau magie - 8 aprilie 2022
- Eveniment – Muzeul National al Literaturii Romane - 1 aprilie 2022
Ma regasesc mult in ceea ce ai scris, cel putin in prima parte. Multumesc mult pentru ponturi, e mare lucru sa ai variante de redobandire a inspiratiei, ca te cam panichezi. Cel putin la inceput. Si cum eu sunt la inceput… 🙂
Spui ca esti la inceput? Ei bine, ador sa citesc articolele tale! As fi putut jura ca ai o experienta vasta in gasirea inspiratiei pentru scris. Multumesc pentru comentariu, Georgiana!
Până la partea cu muzica epică, parcă ar fi scris de mine. De multe ori mi se întâmplă să mă ucidă foaia albă și alteori să se bulucească ideile, care mai de care mai năstrușnică.
Muzica mă inspiră și pe mine și, din când în când, scriu și despre muzică.
O frază dintr-o carte, un vers dintr-o melodie, un peisaj sunt tot atâtea surse de inspirație.
E amuzant contrastul intre momentul in care ai creierul „gol” de idei si cel in care „se bulucesc” pur si simplu. Si,mergand pe principiul pur romanesc… „sa moara si capra vecinului… ma bucur mult ca si tu treci prin astfel de stari, Almona! Multumesc mult pentru comentariu. Mi te-am imaginat perfect 🙂
Ce frumos articol! Cam așa e cu muza asta, vine cam când vrea ea, nu doar când ești așezat la lap-top și în dispoziție de scris 🙂 Și eu scriu, și pe blog și la o carte, care încă nu e gata, pentru că deh, cum spuneam de muză 🙂 Dar aș încerca muzica ta, foarte bună idee.
Mult spor în continuare!
Multumesc mult pentru feedback, Raluca! Ce fel de carte scrii? De-abia astept sa imi spui daca ai gasit muzica epica adecvata pentru subiectul cartii tale. 🙂
Foarte frumos articolul! Cateodata cand imi doresc tare mult sa public un articol, chiar nu imi vin ideile. Si cateodata ma trezesc cu 100 de idei in cap doar stand relaxata in pat:)
Cam asa si eu 🙂 Imi vin ideile una peste alta… fix cand nu am cum sa le organizez. Si, evident, pana ajung la un laptop… dispar ca si cum nu ar fi fost. Multumesc pentru comentariu! 🙂
În ultima vreme îmi găsesc destul de greu inspirația. Am scris foarte multe articole, pentru diferite site-uri, încât îmi este greu să scriu un nou articol, dar despre același subiect.
Am observat că cititul mă ajută foarte mult.
Daaa! Patesc acelasi lucru. Foarte greu reusesc sa scriu mai multe articole despre acelasi subiect. In general, am tendinta de a da tot ce pot la primul. Se pare ca trebuie sa imi dozez „fortele”. Tot aceasta este cauza si la tine?
Pe mine ma loveste inspiratie noaptea. De cand ma stiu, noaptea imi vin tot felul de ideei, pe care abia astept sa le pun in practica in dimineata urmatoare.
Super! Cum faci sa ti le amintesti dimineata, Georgiana?
Mie îmi vine inspirația când am momente de liniște completă, când sunt singură cu gândurile mele. fără muzică, fără nicio distracție
esti o fericita! Am si eu momente din acestea dar… recunosc… ca mai usor imi vine inspiratia pe un fundal muzical. Multumesc mult pentru vizita, Dorina!
Nu cred ca am blocaje. Am scris eu pentru SuperBlog verzi si uscate… Dar pentru proiectele mele imi este greu sa incep. Am ideile in cap. Stiu ca va fi un text mare sau exagerat de mare. Dar frica de esec ma face sa nu incep, sau sa aman, sau… sa renunt.
Recunos ca uneori ma motiveaza si pe mine muzica. Fara versuri sau in limbi straine, romana ma face sa fiu atenta la versuri.
Ai dreptate, Georgiana! Categoric fara versuri trebuie sa fie muzica pe care o ascult. Doar pe Lisa Gerard o accept deoarece… tonul ei ma inspira si in plus… canta intr-o limba inventata de ea, deci nu pricep o iota. 🙂 Multumesc pentru comentariu!