Vorbind despre foc

Despre foc
  
Prima amintire “vie” despre foc este aceea a povestii “Fetita cu chibriturile” si a multimii de betisoare de chibrit pe care  le-am aprins tocmai ca sa simt, sa retraiesc miracolele acestei povesti. 
 
Apoi artificiile pe care le aprindeam impreuna cu sora mea de Craciun. Parca vad acum scanteile stralucitoare, aud zgomotul creat de ele, simt mirosul acela de pucioasa si retraiesc ambivalent: bucuria noastra de atunci precum si tristetea stingerii lor.
 
Imaginea despre foc imi apare si in amintirea serilor de vara cu foc de tabara petrecute impreuna cu prietenii mei, seri pline veselie, de glume, bancuri, povesti  acompaniate de cantecele de chitara. Era un foc aparte realizat din coceni de porumb, “furati”  din glugile care iarna ne serveau drept locuri in care ne faceam cazemate.
 
Nostalgia acestor amintiri este asemenea caldurii placute pe care flacarile sale o degaja in jur. 
 
Focul iubirii este insa asemeni flacarilor care ne ard, pierderea iubirii este asemeni flacarii care se stinge si nu se mai poate reaprinde niciodata. O data moarta, iubirea dintre doi oameni, nu mai poate fi reaprinsa, pentru ca nu mai exista atingerea acelor doua pietricele numite suflete, atingere care produce scanteia.
 
Flacara rugului aprins, galben rosiatic albastruie,  nu ar exista daca nu ar fi aerul, iar stingerea celei care ne arde nu ar putea sa se realizeze fara lacrimi, fara ploaie, deci fara apa. 
Focul, aerul si apa formeaza trinitatea, asa cum o vad eu : soarele, focul, este Dumnezeu, aerul Isus, iar apa duhul sfant: adevarul, calea,  si viataToate acestea sunt polarizate,  binele si raul fiind prezente intr-o armonie perfecta. 
 
“Dumnezeu este mereu bun si face bine”, insa noi oamenii il percepem cateodata ca fiind rau punandu-ne, in momentele dificile, intrebarea: “De ce? De ce tocmai mie?”. Durerea arzatoare, ne reintoarce insa la EL, focul se reintoarce la foc, pentru a recunoaste binele etern pe care ni-l aduce.  Doar acest “foc din inima” este cel care ne readuce la viata prin credinta si iubire.
 
Despre foc inchei prin ceea ce spune Nietzsche:
Timpul este focul în care ne ardem existenţa si va lansez invitatia de a fi mereu asemeni micului si sfiosului dar curajosului sticlete care a plecat sa fure raza de soare datatoare de viata pe pamant.
 

About A. STAEL

A. STAEL - Inginer, Scriitor debutant, Mama.
Am "cochetat" cu scrisul de mic copil, imi plac povestile cu si despre oameni, imi place sa scriu despre ceea ce gandesc, simt si traiesc.
In urma concursului “Astazi cititor, maine scriitor!” demarat de Editura Herald in cadrul campaniei “Te asteptam in librarie!” a fost publicat volumul “Curajul de a fi tu insuti”, care cuprinde si eseul meu pe care il poti citi aici: Clipa si Semnul

Visit My Website
View All Posts

SCRIE RASPUNS

Scrie comentariul tau!
Scrie numele tau aici