Vorbind despre ploaie
Imi este greu sa descriu in cuvinte ploaia, incerc totusi … o vad ca pe mare care explodeaza: stropi, sfere mici care pur si simplu cad din cer, calde sau reci, si o asociez cu lacrimile lui Dumnezeu.
Descrierea ei este asemeni descrierii starilor sufletesti, a ceea ce simti adanc in interiorul tau, emotii si stari care nu se pot exprima prin cuvinte. Ploaia chiar declanseaza sentimente si emotii si de aceea este atat de legata de suflet.
Spre deosebire de suflet poti imortaliza o parte, sau parti din ceea ce ea reprezinta pictand, fotografiind, inregistrand sunetul ploii sau filmand.
Parfumul ei insa nu il poti aduce impreuna cu celelalte doua, si nici atingerea ploii.
Toate la un loc le simti si traiesti doar in momentul de „aici si acum” al aparitiei ei, ca si viata, o simti in intregime doar o singura data, in prezent.
Amintirile raman doar amintiri.
Ploaia este diferita in functie de anotimp.
Insa nimeni nu s-a gandit sa faca de exemplu o ciocolata cu aroma de ploaie de toamna, sau de primavara, sau de vara.
Gustul si atingerea ploii nu prezinta prea mare interes, poate din cauza ca este ca apa cea de toate zilele, insa un pic mai dulce si mai catifelata.
De multe ori este in ton cu muzica inimii: parca vine din cer atunci cand avem nevoie: atunci cand suntem tristi si melancolici privim ploaia siroind pe geamul ferestrei noastre, uitandu-ne in departare in asteptarea iubirii care nu mai vine, altadata intr-un extaz unic ridicam mainile de la minus infinit la plus infinit, capul spre cer si lasam picaturile de ploaie de vara sa se prelinga peste obraji, ochi, buze, peste zambetul nostru, astfel incat stropii incarcati de fericire sa umple tot corpul incet, incet in coborarea lor catre pamant.
Momentele grele din viata sunt comparate cu furtuna, momentele frumoase cu dansul picaturilor de ploaie.
Dumnezeu a avut grija ca ea sa faca parte din viata oricarui om, indiferent ca poseda sau nu toate cele 5 simturi.
Perceperea intregului ramane insa de neegalat.
Iarna, frigul transforma ploaia in fulgi de zapada.
De ce din transparenta ea devine alba?
Pentru ca lumina reflectata pe fatetele fulgilor de nea creeaza albul pe care noi il percepem.
Viata, ca si ploaia, nu are in definitiv culoare insa noi o percepem in diferite culori in functie de reflexia starilor interioare. La vie en rose este culoarea ideala.
Ne simtim fericiti atunci cand dansam desculti in ploaie, ne simtim fericiti atunci cand ne plimbam prin ploaie alaturi de persoana iubita: eu tu si o umbrela aduce un zambet fiecaruia dintre noi.
Daca nu ar fi existat ploaia nu ar mai fi existat cel mai frumos sarut al indragostitilor.
Suntem fericiti in fata curcubeului care apare tot dupa ploaie.
Si acum…inchideti ochii si simtiti cum picaturile de ploaie va ating obrajii, simtiti aceea sfera mica de apa care in simplitatea ei face ca totul sa fie complicat atunci cand vrei sa vorbesti despre ea, despre forta, misterul si frumusetea ei.
Cam asta este tot… si inca nu am reusit sa o descriu!
- TRISTETE - 27 iulie 2018
- OH, MIE! - 20 iulie 2018
- DIAMANTUL - 23 iunie 2018
- VIATA - 9 iunie 2018
- ZBOR - 11 mai 2018
- IUBIREA - 4 mai 2018
- Concursuri internationale: arta, proza, poezie, fotografie si film - 27 aprilie 2018
- TACERE - 20 aprilie 2018
- Poarta - 13 aprilie 2018
- Dorinta - 6 aprilie 2018
Insa nimeni nu s-a gandit sa faca de exemplu o ciocolata cu aroma de ploaie de toamna, sau de primavara, sau de vara. –> excelent !!!
Multumesc, MikiT! Poate la anul va apare ciocolata 🙂