Anton Pann – Autorul de Luni

0
33

Anton Pann

Anton Pann
CLICK pe imagine pentru a vedea carti scrise de Anton Pann

„Depozitar al tezaurului popular, cum îl socotea Vasile Alecsandri, și clasic dintre cei năzdrăvani, prin proteismul întrupărilor sale, de la cea mai telurică și până la cele sublime, cum îl socotea Eminescu – Omir al poporului său, într-un fel – așa va rămâne de-a pururi în fastele literaturii noastre Anton Pann.” (PERPESSICIUS)

Anton PANN.

Fiul văduvei de cel mai umil statut social Tomaida a început prin a cânta în strană spre a-și agonisi pâinea zilnică și, apoi, a avut un rol decisiv în „românirea” muzicii bisericești ortodoxe, dând și o lucrare fundamentală despre „bazul” acesteia.

Ca orice culegător conștiincios, a adunat, „de la lume” pietricele colorate ale înțelepciunii locale, balcanice și orientale, iar apoi, printr-un meșteșug numai de el știut, le-a topit și le-a însăilat cu totul altfel, dându-le o strălucire de perle și punându-ne astfel înaintea ochilor Povestea vorbii, Nezdrăvăniile lui Nastratin Hogea și O șezătoare la țară, adică trei dintre cele mai frumoase cărți ale perioadei de început a literaturii noastre moderne, care-l situează pe autorul lor în compania scriitorilor de prima mână ai epocii: I. Heliade Rădulescu, Gr. Alexandrescu, V. Alecsandri, C. Negruzzi, N. Filimon – cu excepția ultimului, toți provenind din boierimea mică sau mijlocie.

A învățat de tânăr meșteșugul culegerii slovelor, apoi și-a cumpărat o tipografie, scoțând de sub teasc zeci de cărți, sacre sau profane, literare sau muzicale: cărți de autor, traduceri, prelucrări și adaptări, în versuri sau în proză, ba chiar având structură dramatizată.

Nu s-a dat în lături nici de la literatura de desfătare, cuprinsă de obicei în multele „calendare” pe care le-a compus și publicat.

A fost și autor, și tipăritor, și distribuitor, mereu vizitat de grija găsirii altor „prenumeranți”.

A stat cu un ochi pe coala de scris cu condeiul propriu și cu altul pe cea tipografică, iar când a simțit că slovele încep să tremure sub privirea încețoșată de osteneală, și-a luat chitara și s-a refugiat – de pildă, în fundul curții ori în odaia de la catul de sus al locuinței din mahalaua Lucaci, de unde versurile puse pe melodie se transfigurau ca atinse de magie sub efectul glasului său inimitabil și al coardelor atinse de mâni de maestru.

Nefiind un ascet al scrisului, nu a ales să se retragă din lume între pereții unei chilii. Nu a ales fiindcă nu a putut: nu-l lăsa firea sa de om iubitor de oameni și de viață, și nici vocația sa irepresibilă de artist. De scriitor întors tocmai către lumea și viața reală.

S-a împărțit astfel între cunoașterea existenței concrete, vii, și (trans)punerea ei pe foaia de hârtie, nerefuzându-și bucuriile vieții pe pământ și nici satisfacțiile oferite de valorile simbolice și transcendente.

Energia și abnegația cu care și-a trăit și umplut clipele anilor ce i-au fost dat sunt uimitoare.

“Nu exagerăm dacă vedem în Anton Pann – omul, muzicianul și scriitorul, luați separat și la un loc – o forță a naturii. O forță care a făcut ca fiul sărmanei văduve să depășească, prin ceea ce a produs, dimensiunea creației și a faptelor unui individ și să devină o instituție. Instituția Anton Pann.” (Nicolae MECU)

Anunt MNLR: Casa Memoriala “Anton Pann” s-a deschis.

CLICK pe imagine pentru a vedea carti scrise de Anton Pann

SCRIE RASPUNS

Scrie comentariul tau!
Scrie numele tau aici

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.